Anexele nr. 1-5 la Hotărârea Guvernului nr. 1.269/2021 privind aprobarea Strategiei naţionale anticorupţie 2021-2025 şi a documentelor aferente acesteia, din 17.12.2021

ANEXA Nr. 1

STRATEGIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE 2021-2025

Strategia Naţională Anticorupţie (denumită în continuare SNA) 2016-2020, în corelare cu recomandările formulate de formatele internaţionale anticorupţie la care România este parte sau la care participă, a promovat schimbarea paradigmei în ceea ce priveşte abordarea strategică în acest domeniu. Astfel, SNA 2016-2020 a inclus obiective şi măsuri care să acţioneze asupra cauzelor mai profunde ale corupţiei, abordarea nefiind limitată la combaterea fenomenului. Documentul programatic a inclus măsuri care să vizeze prevenirea corupţiei, promovarea integrităţii organizaţionale, educaţia anticorupţie şi, nu în ultimul rând, recuperarea creanţelor generate de săvârşirea de infracţiuni.

Corupţia rămâne o provocare la nivel naţional şi regional, deşi în plan strategic, corupţia este fenomenul infracţional care a făcut cel mai des şi mai constant obiectul politicilor penale în România, începând cu anul 2001. Acest fenomen afectează societatea în cele mai diverse moduri, fiind de natură a genera consecinţe negative atât în viaţa economică, cât şi socială a cetăţenilor. În acest sens, s-a putut observa că, în anumite instanţe, fenomenul corupţiei a afectat viaţa, integritatea fizică, încrederea faţă de instituţiile statului şi patrimoniul cetăţenilor.

Corupţia rămâne o cauză care limitează perspectivele de dezvoltare a României şi capacitatea de promovare a obiectivelor de politică externă, inclusiv a imaginii României în mediul internaţional. Totodată, corupţia afectează eficienţa şi profesionalismul din autorităţile şi instituţiile publice, mai ales din perspectiva furnizării de servicii de interes general, aspect care generează o încredere scăzută a cetăţenilor în capacitatea statului de a gestiona relaţiile sociale. Cauzele fenomenului corupţiei sunt multiple, iar problematica prevenirii şi combaterii corupţiei intră în spectrul de competenţă a mai multor instituţii din România, care trebuie să coopereze pentru obţinerea sinergiei în activităţile de promovare a integrităţii.

Din perspectiva mediului de afaceri privat din România, se poate constata că au fost înregistrate evoluţii în promovarea integrităţii în mediul de afaceri, mai ales în cadrul întreprinderilor publice, care însă pot cunoaşte progrese suplimentare, printr-o colaborare strânsă cu autorităţile şi instituţiile publice, care pot impulsiona iniţiativele de promovare a integrităţii în sectorul privat. Corupţia nu reprezintă un impediment (deal-breaker) în derularea afacerilor din cauza percepţiei greşite a antreprenorilor potrivit căreia corupţia ar fi necesară pentru a derula unele contracte în România.

O provocare suplimentară pentru autorităţi este cauzată de rolul corupţiei de facilitator al activităţii grupurilor de crimă organizată. Prin urmare, prezenta strategie include un obiectiv specific care are în vedere abordarea integrată a corupţiei şi criminalităţii organizate, deoarece graniţa dintre corupţie şi criminalitate organizată este doar de ordin formal - conceptual, pentru raţiuni de abordare sistemică şi coerentă din punct de vedere legal şi instituţional.

Totodată, consecinţele generate de pandemia COVID-19 trebuie să fie evaluate de către autorităţile şi instituţiile publice competente în vederea gestionării corespunzătoare a acestora. Mai multe organizaţii internaţionale din domeniul anticorupţiei au atras atenţia asupra provocărilor existente în prezent la adresa transparenţei, achiziţiilor publice (în special, în sistemul de sănătate), integrităţii organelor de ordine şi siguranţă publică şi oferirii de asistenţă medicală.

Strategia Naţională de Apărare a Ţării pentru perioada 2020-2024 (denumită în continuare SNApŢ 2020-2024) confirmă ataşamentul autorităţilor române pentru apărarea statului de drept şi a democraţiei, independenţa justiţiei şi lupta împotriva corupţiei, subliniind totodată efectele sistemice negative generate de corupţie la nivel naţional.

Conform capitolului privind România din Raportului 2020 privind statul de drept al Comisiei Europene, România dispune de un cadru strategic naţional cuprinzător în domeniul luptei anticorupţie, bazat pe participarea largă a actorilor instituţionali de la nivel naţional şi local. În ciuda progreselor realizate de România în ultimul deceniu în domeniul luptei anticorupţie, provocările cu care s-a confruntat sistemul judiciar în perioada 2017-2019 au pus sub semnul întrebării durabilitatea reformelor anticorupţie. Importanţa susţinerii implementării SNA de către factorul politic a fost ilustrată în mod constant de către Comisia Europeană (denumită în continuare COM) în cadrul rapoartelor Mecanismului de Cooperare şi Verificare (denumit în continuare MCV).

În consecinţă, se impune în primul rând asumarea de către palierul politic a agendei naţionale anticorupţie şi a angajamentului de a nu afecta cadrul legislativ şi instituţional din domeniul anticorupţiei. Totodată, sunt necesare consolidarea evaluării riscurilor şi a vulnerabilităţilor la corupţie, corelarea şi eficientizarea mecanismelor de prevenire, educaţie şi combatere de care statul român dispune, respectiv consolidarea dialogului şi a cooperării inter-instituţionale în cadrul unei abordări integrate de tip strategic.

Actuala strategie va menţine abordarea utilizată de strategiile anterioare, care au acordat prioritate măsurilor preventive în sectoarele expuse la corupţie. Progresul disparat al prevenţiei în perioada 2016-2020 a determinat menţinerea sectoarelor identificate ca prioritare de strategia anterioară, cu suplimentarea acestora cu domeniul protecţiei mediului înconjurător şi domeniul protejării patrimoniului cultural şi înlăturarea sistemului judiciar din categoria sectoarelor prioritare.

Prezenta strategie a fost realizată în urma unui amplu proces de consultare cu sectorul public, dar şi cu societatea civilă şi mediul de afaceri din România. Astfel, SNA realizează o radiografie a manifestării fenomenului la nivel naţional, şi, corelativ, a capacităţii naţionale de răspuns şi prezintă o viziune integrată, armonizată inter-instituţional cu privire la misiunea şi obiectivele necesar a fi asumate de principalele instituţii cu responsabilităţi, cu obiective generale, specifice şi acţiuni principale, individualizate în funcţie de competenţele legale ale fiecărei instituţii şi specificul sectoarelor prioritare. SNA pune accent pe rafinarea mecanismelor de cooperare pentru obţinerea unor rezultate cât mai eficiente în promovarea integrităţii şi lupta împotriva corupţiei. Ca orizont de timp abordarea propusă vizează perioada 2021-2025.

Viziunea acestei strategii este de a consolida sistemul naţional de prevenire şi combatere a corupţiei prin consolidarea mecanismelor de identificare şi gestionare a riscurilor, ameninţărilor şi vulnerabilităţilor circumscrise acestui fenomen, în vederea garantării profesionalismului şi eficienţei în sectorul public, a siguranţei cetăţenilor şi de a susţine un mediu social şi economic dezvoltat.

Promovarea integrităţii organizaţionale în sectorul public, dar şi cel privat, este de natură a reduce cazurile de corupţie, frauda şi incidentele de integritate în sectoarele expuse la corupţie. Totodată, un mediu de integritate robust va sprijini România în atingerea obiectivelor asumate la nivel internaţional în domeniul anticorupţiei şi a statului de drept. În acest context, promovarea obiectivelor de politică externă a României, inclusiv prin îmbunătăţirea imaginii României pe scena internaţională, va accelera procesul de aderare a României la Convenţia Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (denumită în continuare OCDE) privind combaterea mituirii funcţionarilor publici străini în tranzacţiile comerciale internaţionale, adoptată la Paris, la 21 noiembrie 1997, intrată în vigoare la data de 15 februarie 1999.

Resursele statului trebuie mobilizate coerent şi eficient în vederea investigării şi tragerii la răspundere penală a persoanelor implicate în activităţi circumscrise corupţiei inclusiv prin consolidarea mecanismelor de cooperare interinstituţională şi a capacităţilor instituţiilor şi autorităţilor competente, astfel încât să se asigure abordarea integrată a fenomenului.

Suplimentar măsurilor de combatere a corupţiei, strategia include măsuri care vizează latura de prevenire şi educare atât a oficialilor, cât şi a cetăţenilor, cu privire la teme precum: integritatea organizaţională şi diminuarea riscurilor de corupţie, cadrul incriminator naţional al faptelor de corupţie, drepturile omului, accesul la informaţii publice, transparenţa decizională, impactul corupţiei "mici" asupra serviciilor publice, etc.

Transpunerea în practică a viziunii se bazează pe următorii piloni:

Fiecare măsură se subsumează următoarelor principii, a căror respectare este esenţială pentru realizarea unei administraţii publice moderne şi eficiente:

Noile abordări în managementul sectorului public, împreună cu posibilităţile extinse de muncă, au schimbat relaţiile serviciului public şi ale sectorului privat, precum şi percepţia publică asupra acestor relaţii. Necesitatea de a menţine încrederea publicului, în special în perioadele de schimbare, sporeşte importanţa dezvoltării şi menţinerii sistemelor ce abordează conflictele de interese, inclusiv pe cele care apar la migrarea funcţionarilor publici către sectorul privat. Cele mai frecvente obiective ale unui sistem care abordează migrarea funcţionarilor publici din sectorul public în cel privat sunt: (1) să se asigure că anumite informaţii dobândite în serviciul public nu sunt utilizate în mod abuziv; (2) să se asigure că exercitarea autorităţii de către un funcţionar public nu este influenţată de câştigul personal, inclusiv prin speranţa sau aşteptarea unei angajări viitoare şi (3) să se asigure că accesul şi contactele actualilor, precum şi ale foştilor funcţionari publici nu sunt utilizate pentru beneficiile nejustificate ale funcţionarilor sau ale altora.

C.1. Contextul european şi internaţional

Importanţa prevenirii şi combaterii corupţiei este evidenţiată de includerea problematicilor specifice acestui domeniu în diferite instrumente de drept internaţional, atât în izvoare principale de drept, cât şi în documente programatice de acest nivel.

UNCAC este un tratat internaţional multilateral din domeniul anticorupţiei. Instrumentul internaţional a fost negociat de statele membre ale ONU, a fost adoptat de Adunarea Generală a ONU în octombrie 2003 şi a intrat în vigoare în decembrie 2005. Tratatul recunoaşte importanţa măsurilor preventive, cât şi a celor de combatere din domeniul anticorupţie, având o abordare de natură transfrontalieră cu privire la fenomenul corupţiei, inclusiv prin dispoziţii referitoare la cooperarea internaţională şi cu privire la confiscarea produsului infracţiunilor de corupţie. Biroul ONU pentru droguri şi criminalitate (în continuare UNODC) din Viena serveşte drept secretariat al UNCAC. Obiectivul UNCAC este de a reduce diferitele tipuri de corupţie care pot apărea în context internaţional, cum ar fi traficul de influenţă, abuzul de funcţii, îmbogăţirea ilicită, precum şi corupţia din sectorul privat.

RO participă activ în ciclul al doilea de evaluare a mecanismului de evaluare a implementării UNCAC, atât ca stat evaluator, cât şi ca stat evaluat. RO a fost desemnată evaluator în cadrul procesului de evaluare a statelor Dominica şi Republica Dominicană.

Totodată, RO este stat evaluat în al patrulea an de evaluare al celui de-al doilea ciclu, procedura de evaluare a implementării UNCAC fiind demarată în data de 19 iunie 2019. Evaluarea RO este realizată de către două State Părţi la UNCAC, Republica Slovacă şi Afganistan, conform Termenilor de Referinţă ai Mecanismului de Evaluare a implementării UNCAC.

OCDE este o organizaţie interguvernamentală care are drept scop dezvoltarea economiei şi comerţului internaţional. Cooperarea dintre România şi OCDE în domeniul luptei anticorupţie este gestionată în principal de Ministerul Justiţiei (denumit în continuare MJ) prin colaborarea cu următoarele formate de lucru:

ACN sprijină statele membre în eforturile lor de reformă anticorupţie, în special implementarea măsurilor anticorupţie şi aplicarea eficientă a legilor anticorupţie.

România participă în mod activ la ACN prin reprezentanţi ai MJ, ai Direcţiei Naţionale Anticorupţie (denumită în continuare DNA) şi ai Agenţiei Naţionale de Integritate (denumită în continuare ANI) şi deţine funcţia de preşedinte a Reţelei de Aplicare a Legii ACN (denumită în continuare LEN). România deţine statutul de membru din anul 2000.

Înfiinţat în 1994, WGB este responsabil pentru monitorizarea şi aplicarea Convenţiei OCDE privind combaterea mituirii funcţionarilor publici în cadrul tranzacţiilor comerciale internaţionale şi Recomandării Consiliului pentru a combate în continuare mituirea funcţionarilor publici în cadrul tranzacţiilor internaţionale şi instrumente conexe. Sistemul de monitorizare inter-partes al WGB se desfăşoară în etape succesive şi este considerat ca fiind "standardul de aur" al monitorizării.

La acest format MJ participă în calitate de invitat.

SPIO reprezintă un format de lucru al OCDE ce permite schimbul de informaţii şi bune practici între experţii din mediul guvernamental al statelor membre OCDE implicaţi în gestionarea conflictelor de interese, promovarea transparenţei şi integrităţii în sectorul public şi asumarea responsabilităţii prin mecanisme interne şi externe de control. Principalele obiective ale SPIO sunt:

Acest format de lucru este gestionat de Directoratul de Guvernanţă Publică al OCDE, iar MJ gestionează relaţia cu acest format de lucru al OCDE din anul 2019.

România deţine calitatea de participant în cadrul DAC din anul 2018.

Reţeaua Autorităţilor de Prevenire a Corupţiei (Reţeaua Šibenik) este o reţea internaţională a autorităţilor publice relevante în descoperirea şi prevenirea săvârşirii faptelor de corupţie, cu scopul de a promova colectarea, gestionarea şi schimbul sistematic de informaţii şi bune practici între aceste autorităţi, în parteneriat cu instituţiile internaţionale interesate, precum Grupul de State împotriva Corupţiei (denumit în continuare GRECO). România a semnat declaraţia în 2018 în cadrul conferinţei la nivel înalt denumită Consolidarea transparenţei şi a responsabilităţii pentru a asigura integritatea: uniţi împotriva corupţiei, organizată de Preşedinţia croată a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei (denumit în continuare CoE), GRECO şi MJ din Republica Croaţia.

Din perspectiva europeană, sub egida Consiliului Europei a fost adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1999 Convenţia penală privind corupţia, intrată în vigoare la data de 1 iulie 2002, ratificată de România prin Legea nr. 27/2002. De asemenea, statele membre ale Consiliului Europei şi Comunitatea Europeană au adoptat la Strasbourg la 4 noiembrie 1999 Convenţia civilă privind corupţia, care defineşte în art. 2 "corupţia", prin care "se înţelege faptul de a solicita, de a oferi, de a da sau de a accepta, direct sau indirect, un comision ilicit sau un alt avantaj necuvenit sau promisiunea unui asemenea avantaj necuvenit care afectează exercitarea normală a unei funcţii sau comportamentul cerut beneficiarului comisionului ilicit sau al avantajului necuvenit sau al promisiunii unui asemenea avantaj necuvenit".

În ce priveşte domeniul anticorupţie, Uniunea Europeană (denumită în continuare UE) a subliniat constant importanţa reformelor legislative şi a cadrului instituţional în materie, fie prin adoptarea legislaţiei speciale anticorupţie sau prin înfiinţarea unor structuri specializate pentru investigarea şi urmărirea penală a faptelor de corupţie.

Tratatul privind funcţionarea UE (denumit în continuare TFUE) stabileşte că fenomenul corupţiei reprezintă un domeniu al criminalităţii având o gravitate deosebită şi dimensiune transfrontalieră [art. 83 alin. (1) din TFUE]. Conform Raportului Anticorupţie al UE, fenomenul corupţiei generează costuri comunităţii europene în valoare de 120 miliarde de EUR, iar peste 69% dintre cetăţenii europeni consideră corupţia inacceptabilă.

Implementarea SNA a făcut obiectul monitorizării realizate de către COM în cadrul Mecanismului de Cooperare şi de Verificare. În ceea ce priveşte aprecierile Comisiei, exprimate în cadrul rapoartelor de monitorizare în decursul ciclului strategic încheiat, au conturat importanţa SNA, ca fiind instrumentul de bază prin care se încurajează acordarea de prioritate măsurilor preventive adoptate de către administraţia publică, atât la nivel naţional, cât şi la nivel local (Raportul din anul 2016).

De asemenea, SNA a fost apreciată ca fiind instrumentul ce deţine potenţialul de a deveni o politică eficace de prevenire a corupţiei dacă este pusă în aplicare în mod corespunzător şi monitorizată pe teren (Raportul din anul 2017).

Recomandările COM au vizat în permanenţă importanţa susţinerii de către factorul politic a procesului de implementare a SNA. Astfel, în cadrul aceluiaşi raport citat anterior, COM a apreciat că dat fiind că punerea în aplicare a strategiei anticorupţie a fost lansată la nivel tehnic, în prezent, aceasta are nevoie de o susţinere politică vizibilă din partea Guvernului şi a autorităţilor locale pentru a se înregistra progrese, astfel cum s-a întâmplat în cazul punerii în aplicare a strategiei iniţiale, când s-au depus eforturi în vederea răspândirii bunelor practici şi a încurajării organismelor publice să aloce resurse şi să acorde atenţie activităţii de combatere a corupţiei. Miniştrii responsabili de administraţia publică centrală şi miniştrii din sectoarele cheie, cum ar fi educaţia sau sănătatea, ar putea juca un rol deosebit de important.

În decursul celor 4 ani, implementarea SNA a înregistrat progrese constante. În anul care a trecut s-au înregistrat în continuare progrese în ceea ce priveşte Strategia naţională anticorupţie (Raportul din anul 2018).

Susţinerea implementării SNA de către factorul politic, dublată de eforturile de a asigura durabilitatea măsurilor şi ireversibilitatea luptei împotriva corupţiei par a fi principalele deziderate exprimate de către COM în vederea îndeplinirii acestui obiectiv de referinţă. Prevenirea corupţiei este îngreunată de evoluţiile politice, care subminează credibilitatea progreselor fiind necesare eforturi suplimentare (Raportul din anul 2019).

România a ratificat mai multe instrumente internaţionale împotriva corupţiei după cum urmează: Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, Convenţia privind dreptul penal asupra corupţiei şi Convenţia de drept civil privind corupţia, ale Consiliul Europei.

GRECO a fost constituit în anul 1999 pe baza unui acord parţial extins al Consiliului Europei, deschis statelor membre ale organizaţiei şi ţărilor care au contribuit la lucrările Grupului Multidisciplinar împotriva Corupţiei, România fiind membru GRECO încă de la înfiinţare. Obiectivul acestuia este de a îmbunătăţi capacitatea membrilor săi de a lupta împotriva corupţiei, sens în care monitorizează respectarea Principiilor directoare pentru lupta împotriva corupţiei, astfel cum au fost adoptate de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, la data de 6 noiembrie 1997. De asemenea, GRECO monitorizează implementarea instrumentelor legale internaţionale adoptate ca urmare a Programului de Acţiune împotriva Corupţiei.

În decursul anului 2019, Ministerul Justiţiei a iniţiat demersuri în vederea alăturării la Reţeaua Europeană de Integritate şi Autorităţi privind Avertizorii (denumită în continuare NEIWA).

Obiectivul de aderare la acest format a fost atins în anul 2020, alăturarea la acest demers reprezentând un context favorabil consolidării cooperării la nivel european între autorităţile naţionale relevante în domeniul integrităţii.

NEIWA a fost înfiinţată în luna mai 2019, la Haga, la iniţiativa Autorităţii pentru Avertizori din Ţările de Jos, în vederea realizării schimbului de bune practici în domeniul integrităţii.

Ca avantaje rezultate din calitatea de membru a MJ, precum şi din participarea la activităţile şi reuniunile reţelei, amintim realizarea schimbului de bune practici în domeniul integrităţii în general, şi al avertizorilor de integritate, în special. Reţeaua a reprezentat până în prezent o bună oportunitate de învăţare reciprocă cu scopul de a asigura consolidarea protecţiei avertizorilor.

RAI a fost înfiinţată la Sarajevo, în februarie 2000, sub denumirea Iniţiativa Anticorupţie a Pactului de Stabilitate (denumită în continuare SPAI), organizaţie care are drept scop prevenirea corupţiei sub toate formele. Începând cu octombrie 2007, printr-o decizie a statelor membre, Iniţiativa Anticorupţie a Pactului de Stabilitate a devenit Iniţiativa Regională Anticorupţie, în urma transformării Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est în Consiliul pentru Cooperare Regională (RCC). RAI are drept membri 9 state din regiune, şi anume: Albania, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Macedonia, Muntenegru, Republica Moldova, România şi Serbia, precum şi trei ţări cu statut de observator: Polonia, Georgia şi Slovenia.

RAI asigură o abordare multidisciplinară a luptei împotriva corupţiei, vizând aspecte precum: adoptarea instrumentelor legale internaţionale, consolidarea statului de drept, promovarea transparenţei şi integrităţii în domeniul afacerilor, precum şi dezvoltarea unei societăţi civile active. Totodată, conferă tuturor partenerilor săi un cadru general pentru coordonarea, optimizarea eforturilor şi dialogul permanent cu comunitatea donatorilor.

Implicarea MJ în RAI se realizează prin participarea activă la reuniunile periodice ale Comitetului de Conducere, găzduirea şi organizarea unora dintre ediţiile Şcolii de vară pentru tinerii magistraţi, participarea la evenimentele RAI pentru a disemina bunele practici anticorupţie dezvoltate în România.

C.2. Contextul naţional

Politicile preventive promovate prin strategie acoperă o mare varietate de aspecte, având drept scop formarea unei culturi a integrităţii, strategia fiind corelată cu toate instrumentele internaţionale anticorupţie la care România este parte (MCV, GRECO, UNCAC, RAI).

În acest sens, SNA reuneşte măsurile de transparenţă instituţională şi de prevenire a corupţiei, reglementate de diverse acte normative referitoare la: codul etic/deontologic/de conduită, consilierul de etică, declararea averilor, declararea cadourilor, conflictele de interese, incompatibilităţile, transparenţa în procesul decizional, accesul la informaţii de interes public, protecţia avertizorului în interes public, interdicţiile post-angajare în cadrul instituţiilor publice (pantouflage), funcţiile sensibile, gestionarea riscurilor de integritate şi evaluarea ex- post a incidentelor de integritate.

C.2.1. Măsurile de transparenţă instituţională şi de prevenire a corupţiei

I. Cod etic/deontologic/de conduită

Valorile etice şi principiile general acceptate privind conduita sunt încorporate în coduri de conduită. În general, codul de conduită reprezintă un set de reguli adoptat în mod voluntar de grupul căruia i se adresează şi nu este obligatoriu ca acesta să prevadă sancţiuni specifice pentru încălcarea regulilor prevăzute.

Codurile de conduită pot viza grupuri sau instituţii foarte diverse, de la categorii profesionale până la companii sau instituţii publice.

II. Consilierul de etică

În scopul respectării şi monitorizării implementării principiilor şi normelor de conduită de către funcţionarii publici, conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice desemnează un consilier de etică, funcţionar public, de regulă din cadrul compartimentului de resurse umane [art. 451 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare]. Consilierul de etică exercită un rol activ în domeniul prevenirii încălcării normelor de conduită în conformitate cu prevederile art. 452 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a coordona, controla şi monitoriza respectarea normelor de conduită de către personalul contractual, din aparatul propriu sau din instituţiile aflate în subordine, coordonare sau sub autoritate, cu respectarea prevederilor în domeniul legislaţiei muncii şi a legislaţiei specifice aplicabile - art. 558 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.

III. Declararea cadourilor

Declararea cadourilor reprezintă o obligaţie legală reglementată de prevederile Legii nr. 251/2004 privind unele măsuri referitoare la bunurile primite cu titlu gratuit cu prilejul unor acţiuni de protocol în exercitarea mandatului sau a funcţiei, precum şi de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 1126/2004 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 251/2004 privind unele măsuri referitoare la bunurile primite cu titlu gratuit cu prilejul unor acţiuni de protocol în exercitarea mandatului sau a funcţiei.

IV. Declararea averilor şi a intereselor

Declararea averilor şi a intereselor este reglementată, în principal, de prevederile Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, şi de dispoziţiile Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare.

V. Conflictele de interese

Legislaţia naţională, respectiv Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, defineşte conflictul de interese ca fiind situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative.

Conflictul de interese de natură penală este definit de art. 301 din Codul penal, sub denumirea de folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane, ca fiind fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act prin care s-a obţinut un folos patrimonial pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv,

Existenţa unui conflict de interese de natură administrativă nu presupune existenţa automată a unei fapte de corupţie. Apariţia unui conflict între interesele personale ale unui funcţionar public şi îndatoririle lui legale, fără ca acesta să fie rezolvat sau sancţionat, poate avea ca rezultat corupţia; un conflict de interese se poate concretiza, aşadar, în cele din urmă, într-o infracţiune de corupţie sau de serviciu. Soluţionarea conflictelor de interese vizează, în consecinţă, adoptarea deciziilor în cadrul administraţiei publice exclusiv în baza interesului public.

VI. Incompatibilităţi

Problematica incompatibilităţilor este reglementată de Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative şi Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare.

Pentru a evita confundarea conflictelor de interese cu incompatibilităţile este necesar să avem în vedere faptul că dacă, pentru existenţa unui conflict de interese persoanele publice trebuie să ia o decizie care să influenţeze un interes personal, pentru a se afla într-o situaţie de incompatibilitate un oficial public nu trebuie să ia nicio decizie, fiind suficient faptul că exercită concomitent două sau mai multe funcţii al căror cumul este interzis de lege.

VII. Interdicţii după încheierea angajării în cadrul instituţiilor publice (pantouflage)

Legislaţia privind interdicţiile post-angajare vizează prevederi care sunt cuprinse în acte normative diverse, neexistând o reglementare unitară în acest sens:

VIII. Transparenţă în procesul decizional

Transparenţa organizaţională şi decizională în cadrul unei organizaţii constituie instrumente optime în descurajarea şi combaterea abuzurilor şi a faptelor de corupţie. Legea nr. 52/2003 stabileşte regulile procedurale minime aplicabile în vederea transparenţei decizionale în cadrul autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, care pot fi dezvoltate conform specificului autorităţii prin elaborarea unei proceduri privind transparenţa decizională.

IX. Accesul la informaţii de interes public

Conform art. 31 alin. (1) din Constituţia României, dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit, iar potrivit dispoziţiilor alin. (2) al aceluiaşi articol, autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.

Accesul liber şi neîngrădit la informaţia de interes public constituie, astfel cum stipulează şi art. 1 din Legea nr. 544/2001, unul dintre principiile fundamentale ale relaţiilor dintre persoane şi autorităţile publice, în conformitate cu Constituţia României şi cu documentele internaţionale ratificate de Parlamentul României.

Aşadar, accesul la informaţiile de interes public reprezintă un drept al persoanelor, căruia îi corespunde obligaţia corelativă a autorităţilor şi instituţiilor publice de a asigura exercitarea lui corespunzătoare. Astfel, orice persoană are dreptul să solicite şi să obţină de la autorităţile şi instituţiile publice informaţiile de interes public, în condiţiile reglementate de Legea nr. 544/2001, iar autorităţile şi instituţiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora, informaţiile de interes public solicitate în scris sau verbal.

X. Protecţia avertizorului în interes public

În prezent, protecţia avertizorului în interes public este reglementată în legislaţia naţională a României de Legea nr. 571/2004 privind protecţia personalului din autorităţile publice, instituţiile publice şi din alte unităţi care semnalează încălcări ale legii. Aceasta a apărut ca urmare a unei nevoi de instrumente legale pentru autoreglarea sistemului de integritate în cadrul administraţiei publice.

Anul 2020 a adus o nouă provocare legislativă, respectiv adoptarea Directivei (UE) nr. 2019/1937 privind protecţia persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii, precum şi obligaţia corelativă a Statelor membre UE (SM) de a o transpune în dreptul intern.

În acest context, cadrul legislativ naţional va fi armonizat conform standardelor europene.

XI. Funcţiile sensibile

În conformitate cu definiţia prevăzută de Ordinului Secretariatului General al Guvernului (denumit în continuare OSGG) nr. 600/2018, funcţie sensibilă este considerată acea funcţie care prezintă un risc semnificativ de afectare a obiectivelor entităţii prin utilizarea necorespunzătoare a resurselor umane, materiale, financiare şi informaţionale sau de corupţie sau fraudă.

Potrivit pct. 2.2.6 din Standardul 2 - Atribuţii, funcţii, sarcini din OSGG nr. 600/2018, conducătorul entităţii publice dispune identificarea funcţiilor sensibile pe baza unor factori de risc, centralizarea acestora la nivelul entităţii publice şi stabilirea unei politici adecvate de gestionare a acestora prin elaborarea unor măsuri, astfel încât efectele negative asupra activităţilor desfăşurate în cadrul entităţii publice să fie minime.

În ceea ce priveşte cadrul normativ, Noul Cod penal, adoptat prin Legea nr. 286/2009, intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014, reglementează, în Titlul V al Părţii speciale, " Infracţiunile de corupţie şi de serviciu", acesta fiind structurat în două capitole: Capitolul I - " Infracţiuni de corupţie" (art. 289-294) şi Capitolul II - "Infracţiuni de serviciu" (art. 295-309).

În contextul referirii la legislaţia naţională ce reglementează infracţiunile de corupţie amintim şi Legea nr. 78 din 8 mai 2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

XII. Riscuri şi vulnerabilităţi la corupţie în administraţia publică

Un element strategic al activităţii de prevenire a corupţiei şi de asigurare a unui nivel ridicat de integritate îl constituie managementul riscurilor. Managementul riscurilor de corupţie în cadrul administraţiei publice centrale/locale presupune identificarea, analizarea, evaluarea şi monitorizarea riscurilor de corupţie, precum şi stabilirea şi implementarea măsurilor de prevenire şi control al acestora.

Hotărârea Guvernului nr. 599/2018 reglementează Metodologia standard de evaluare a riscurilor de corupţie în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice centrale, împreună cu indicatorii de estimare a probabilităţii de materializare a riscurilor de corupţie, cu indicatorii de estimare a impactului în situaţia materializării riscurilor de corupţie şi formatul registrului riscurilor de corupţie. Totodată, acest act normativ aprobă Metodologia de evaluare a incidentelor de integritate în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice centrale, împreună cu formatul raportului anual de evaluare a incidentelor de integritate.

C.2.2. Concluziile studiului criminologic şi a cercetării sociologice referitoare la fenomenul corupţiei

Având în vedere necesitatea creionării unui nou document strategic în domeniul anticorupţiei, Ministerul Justiţiei a derulat, în parteneriat cu Direcţia Generală Anticorupţie, un efort ştiinţific dual (studiu criminologic şi cercetare sociologică) de colectare, analizare şi interpretare a datelor referitoare la fenomenul corupţiei.

Astfel, studiul criminologic a avut ca obiectiv cercetarea fenomenului prin prisma experienţei directe a persoanelor condamnate pentru săvârşirea unor infracţiuni de corupţie, aflate în executarea unei pedepse privative de libertate în penitenciar sau în regim de probaţiune.

Cercetarea sociologică a vizat percepţia angajaţilor din administraţia publică centrală cu privire la cauzele şi factorii aferenţi faptelor de corupţie.

Finalizat în luna decembrie 2020, efortul ştiinţific a implicat utilizarea metodelor de cercetare cantitativă (colectarea de chestionare) şi calitativă (derularea de interviuri), iar concluziile au fost comparate cu cele ale studiului "Opinia persoanelor condamnate privind cauzele şi consecinţele corupţiei - Studiu privind corupţia în România" derulat de MJ în parteneriat cu Facultatea de Drept - Universitatea din Bucureşti şi Facultatea de Drept din cadrul Universităţii VU Amsterdam în perioada 2014-2015.

Privitor la cadrul normativ şi contextul organizaţional public-privat, din ancheta criminologică a rezultat că există o toleranţă ridicată la corupţie, justificată prin faptul că în cadrul normativ sunt sancţionate acţiuni cu o lungă istorie de acceptare şi normalizare în cadrul societăţii. Darea şi luarea de mită, traficul de influenţă sunt infracţiuni circumscrise unor practici sociale precum darul, reciprocitatea, sprijinul şi schimbul informaţional în cadrul familiei, reţelelor sociale, comunităţilor. Rezultatele cercetării sociologice confirmă percepţia în rândul funcţionarilor administraţiei centrale conform căreia principalele mecanisme prin care sunt proliferate faptele de corupţie în România sunt aspecte ce ţin de obişnuinţa de a oferi ceva pentru rezolvarea rapidă a solicitărilor.

Referitor la valorile şi normele personale, persoanele condamnate pentru infracţiuni de corupţie pun foarte mare preţ pe valori dezirabile din punct de vedere social, respectiv familia, credinţa, munca, independenţa socială. De asemenea, orientările aspiraţionale ale acestora sunt tot din sfera apartenenţei sociale.

În ceea ce priveşte motivaţiile, persoanele condamnate s-au implicat în fapte de corupţie pentru beneficiile percepute. Aceste beneficii nu se reduc însă la cele materiale (bani sau alte foloase directe), ele acoperind un spectru larg de avantaje şi gratificaţii, inclusiv sociale şi simbolice. Cercetarea a relevat două tipuri de motivaţii (uneori suprapuse/combinate): primul tip motivaţional are la bază beneficii materiale, apărând mai vizibil în cazurile de mică corupţie examinate, şi în special la infracţiunile de dare de mită. Al doilea tip este cel al motivaţiei social-simbolice, mai vizibil în cazurile de mare corupţie şi corespunzător altor infracţiuni, cu precădere traficul de influenţă. Un alt aspect important: definiţiile faptelor şi motivaţiilor pentru faptele de corupţie comise sunt de multe ori diferite pentru aceleaşi persoane în funcţie de momentul la care se face referire, în perioada ante-condamnare şi în perioada post- condamnare.

Referitor la modul în care persoanele condamnate pentru corupţie au perceput oportunităţile şi au ajuns să ia deciziile de implicare în faptele incriminate, s-au desprins două tipuri principale:

Elemente de continuitate între cele două studii criminologice (2015 şi 2020) sunt date şi de aspectele privitoare la oportunităţile de corupţie. Ambele studii arată că desfăşurarea faptelor incriminate au avut o legătură strânsă cu mediul organizaţional, locul de muncă sau viaţa profesională. Practic, mediul organizaţional, atât în sectorul public cât şi în sectorul privat, este cel care poate să încurajeze şi să faciliteze faptele de corupţie, aşa cum poate să şi educe şi să sancţioneze orice deviere de la regulile de integritate.

De asemenea, cercetarea ştiinţifică aduce sugestii importante pentru îmbunătăţirea activităţilor de prevenire a faptelor de corupţie.

Referitor la principalele motive care ar împiedica implicarea în fapte de corupţie, s-au evidenţiat următorii factori de prevenire: valorile morale şi educaţia (68%), riscul de compromitere a carierei profesionale, pierderea locului de muncă (25%) şi teama de a fi condamnat penal ori de a intra la închisoare (4%).

Studiul a evidenţiat totodată o serie de măsuri care ar putea să ducă la creşterea eficienţei prevenirii faptelor de corupţie, printre care se numără o legislaţie mai clară (78% dintre respondenţi), încurajarea mediului de afaceri şi a societăţii civile în raportarea faptelor de corupţie (65% dintre respondenţi), educaţia civică (76% dintre respondenţi), dezvoltarea digitalizării serviciilor publice (63% dintre respondenţi) şi organizarea sesiunilor de instruire în domeniul integrităţii la locul de muncă (53% dintre respondenţi).

Studiul conţine totodată o serie de recomandări pentru amplificarea eficienţei măsurilor anticorupţie adoptate la nivel statal prin documentele strategice în materie, grupate pe paliere de intervenţie: educaţie, informarea/sensibilizarea publicului, cultura organizaţională, respectiv legislaţie şi instituţii abilitate.

C.3. Definirea problemei: sectoare prioritare

SISTEMUL PUBLIC DE SĂNĂTATE

Sănătatea a reprezentat unul din sectoarele prioritare în cadrul Strategiei Naţionale Anticorupţie 2016-2020, cu obiectiv dedicat şi măsuri proprii.

Pentru a pune în aplicare măsurile dedicate sectorului sănătăţii a fost necesar un efort substanţial şi o abordare integrată, luând în considerare atât specificul şi varietatea activităţilor, cât şi dimensiunea acestora.

În ceea ce priveşte stadiul implementării SNA în sectorul sănătăţii, rapoartele de monitorizare ne arată că în timp ce unele măsuri au fost implementate încă din anul 2016, continuând şi în prezent, altele au rămas într-un stadiu incipient de implementare. În acest sens, continuă funcţionarea mecanismului de feedback al pacienţilor.

Acesta este implementat din luna decembrie 2016 până ȋn prezent, fiind prelucrate 253.237 de chestionare SMS şi 915.626 chestionare web.

În ceea ce priveşte, transparentizarea utilizării resurselor publice, Ministerul Sănătăţii (denumit în continuare MS), prin acţiunile întreprinse în ultimii ani, a acordat atenţie activităţilor Parteneriatului pentru o Guvernare Deschisă (denumit în continuare Open Government Partnership) şi Planului de Acţiune Naţional aferent acestuia. În prezent, MS are publicate pe platforma unică la nivel naţional, data.gov.ro, un număr de 67 de seturi de date colectate atât de la nivelul instituţiei cât si de la nivelul unităţilor aflate în coordonarea sau subordinea sa. MS a înregistrat evoluţii în acest sens, numărul de seturi de date publicate fiind în creştere de la un an la altul.

În ceea ce priveşte instituirea unui mecanism de trasabilitate a medicamentelor de pe piaţa românească, MS a creat un mecanism de monitorizare în timp real a stocurilor de medicamente la nivel naţional. În acest sens au fost introduse obligaţii de raportare zilnică online pentru unităţile de distribuţie angro a medicamentelor, importatorii şi fabricanţii autorizaţi, precum şi pentru farmaciile cu circuit închis şi deschis. Această măsură oferă posibilitatea verificării trasabilităţii medicamentelor pe tot lanţul de distribuţie, de la fabricaţie până la nivel de farmacie comunitară. Este asigurat accesul public la informaţiile cu privire la situaţia stocurilor pentru fiecare medicament, pe pagina de internet a Ministerului Sănătăţii (https://ser.ms.ro/access/user).

La nivelul MS a fost consolidată structura de control şi integritate prin înfiinţarea Serviciului de Integritate în cadrul Direcţiei Control şi Integritate, structură cu 7 posturi, prin reorganizarea Compartimentului de Integritate, structură cu 3 posturi.

Există şi măsuri cu privire la care nu au fost înregistrate progrese sau care se află într-un stadiu incipient de implementare, respectiv evaluarea performanţei sistemului de achiziţii centralizate al MS, precum şi dezvoltarea unui nou mecanism de susţinere financiară a educaţiei medicale continue, care să elimine sponsorizările industriei farmaceutice şi de echipamente medicale către personalul medical.

Având în vedere importanţa acestui sector, la nivelul MS şi a 4 structuri subordonate acestuia au fost derulate misiuni tematice de evaluare. Concluziile misiunilor tematice de evaluare au arătat necesitatea consolidării aplicării practice a prevederilor legislative referitoare la cele trei teme supuse evaluării: declararea cadourilor, protecţia avertizorilor în interes public şi a funcţiilor sensibile.

După cum rezultă din cele menţionate anterior, concluziile ST SNA arată că implementarea măsurilor aferente sectorului sănătăţii a făcut progrese inegale.

În ceea ce priveşte instituirea unui mecanism de trasabilitate a medicamentelor de pe piaţa românească, Ministerul Sănătăţii, prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1473/2018, a creat Sistemul naţional de verificare a medicamentelor - sistem de repertorii conectat la Organizaţia Europeană pentru Verificarea Medicamentelor (denumită în continuare EMVS), în acord cu prevederile art. 31 şi 32 din Regulamentul delegat (UE) nr. 2016/161 al Comisiei din 2 octombrie 2015 de completare a Directivei nr. 2001/83/CE a Parlamentului European şi al Consiliului pentru stabilirea de norme detaliate pentru elementele de siguranţă care apar pe ambalajul medicamentelor de uz uman, implementat şi gestionat de către Organizaţia de Serializare a Medicamentelor din România (în continuare OSMR) - persoană juridică de drept privat fără scop patrimonial, înfiinţată în condiţiile O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare, responsabilă de crearea şi gestionarea repertoriului naţional, denumit Sistem naţional de verificare a medicamentelor (denumit în continuare SNVM).

SISTEMUL NAŢIONAL DE EDUCAŢIE

Asemănător sectorului sănătăţii, SNA 2016-2020 a reprezentat primul ciclu strategic care a inclus educaţia printre sectoarele prioritare, cu obiectiv dedicat şi măsuri proprii. Luând în considerare varietatea activităţilor, precum şi dimensiunea sectorului, pentru implementarea măsurilor, a fost necesar un efort substanţial şi o abordare integrată.

În acest context, un efort integrat este reprezentat de încheierea Protocolului de colaborare privind educaţia juridică în şcoli încheiat între Ministerul Justiţiei, Ministerul Educaţiei (denumit în continuare ME), Consiliul Superior al Magistraturii şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza căruia voluntarii judecători, procurori, avocaţi, notari, executori judecătoreşti, consilieri juridici şi mediatori cu studii juridice au fost prezenţi în şcoli pentru prezentarea temelor de educaţie juridică de interes atât pentru elevi, cât şi pentru cadrele didactice şi au fost organizate vizite de studiu la sediile instituţiilor părţi ale Protocolului, inclusiv sedii ale instanţelor.

În ceea ce priveşte creşterea gradului de informare cu privire la standardele de integritate, concluziile rapoartelor anuale de monitorizare au arătat un interes crescut în implementarea măsurilor subsumate acestui scop. În acest sens amintim măsurile referitoare la introducerea unor noţiuni elementare de drept, etică şi educaţie civică în programa şcolară, precum şi înfiinţarea de programe de pregătire universitară şi postuniversitară pe teme de etică şi integritate, care au înregistrat progrese în implementare.

Referitor la măsura privind adoptarea unui cod de etică pentru învăţământul preuniversitar care să stipuleze interdicţii clare, vizând practici de tipul meditaţiilor acordate de către profesori elevilor de la propriile clase, aceasta a fost implementată prin adoptarea Codului- cadru de etică al personalului didactic din învăţământul preuniversitar, care conţine o serie de interdicţii şi obligaţii ale cadrelor didactice în relaţiile cu beneficiarii direcţi ai educaţiei. Inspectoratele şcolare judeţene au procedat la elaborarea propriilor coduri de conduită, iar la nivelul universităţilor este aplicabil Codul de etică şi deontologie profesională universitară.

Măsuri relevante din perspectiva desfăşurării în condiţii de transparenţă şi integritate a examenelor naţionale şi de bacalaureat, care au fost implementate, sunt reprezentate de monitorizarea video şi audio a concursurilor şi examenelor naţionale organizate în sistemul educaţional, precum şi constituirea centrelor de evaluare a lucrărilor de bacalaureat şi evaluarea naţională de la clasa a opta în judeţe limitrofe celor în care s-a desfăşurat examenul şi desemnarea aleatorie a judeţelor pentru care se realizează evaluarea, ulterior finalizării fiecărei probe. Totodată, măsurile de monitorizare video şi audio se aplică şi pentru Examenul de definitivare în învăţământ şi pentru Concursul naţional de titularizare.

Referitor la măsura privind introducerea unui sistem sancţionator disuasiv anti-plagiat, precum şi dezvoltarea unui mecanism de avertizare şi detectare timpurie a comportamentelor neconforme, Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (în continuare CNATDCU) a întreprins numeroase acţiuni de verificare de-a lungul timpului. În acest sens a fost aprobată o listă a programelor recunoscute de CNATDCU şi utilizate la nivelul instituţiilor de învăţământ superior organizatoare de studii universitare de doctorat, în vederea stabilirii gradului de similitudine pentru lucrările ştiinţifice (softuri anti-plagiat).

În ceea ce priveşte implementarea măsurii privind publicarea standardizată a informaţiilor privind veniturile, cheltuielile, achiziţiile publice, sponsorizările, precum şi activitatea academică de la nivelul unităţilor sistemului de învăţământ de stat/instituţiilor de învăţământ superior, aceasta a înregistrat progrese inegale la nivelul structurilor de învăţământ din perspectiva respectării standardului privind publicarea informaţiilor de interes public (Anexa nr. 4 la SNA 2016-2020).

Având în vedere importanţa acestui sector, la nivelul ME (şi a 4 structuri subordonate/aflate sub autoritatea/în coordonarea acestuia) a fost desfăşurată o misiune tematică de evaluare, ale cărei concluzii au arătat că implementarea legislaţiei de prevenire a corupţiei în sistemul educaţional este inegală, fiind necesară creşterea implicării ME în calitate de coordonator al unităţilor din sistemul educaţional din România în ceea ce priveşte implementarea SNA.

Concluziile ST SNA arată că implementarea măsurilor aferente sectorului educaţiei a înregistrat progrese la nivelul tuturor măsurilor subsumate, însă inegale din perspectiva implicării unităţilor din sistemul educaţional din România. Din acest considerent, finalul acestui ciclu strategic conturează existenţa nevoii de consolidare a capacităţii de gestionare a implementării măsurilor dedicate educaţiei. În acelaşi sens amintim faptul că una dintre recomandările adresate ME, urmare desfăşurării misiunii de evaluare tematică, a fost luarea în considerare a posibilităţii de elaborare a unei Strategii împotriva corupţiei dedicate sistemului naţional de educaţie.

MEDIUL DE AFACERI DIN ROMÂNIA

În mod similar strategiei anticorupţie anterioare, SNA 2016-2020 a menţinut mediul de afaceri ca fiind un sector expus riscurilor de corupţie, obiectivul specific 3.7. incluzând acţiuni având drept scop promovarea unor integrităţii organizaţionale şi a conformităţii în cadrul întreprinderilor publice şi companiilor private din România.

La modul general şi având în vedere conţinutul obiectivului specific menţionat anterior, se poate constata că au fost înregistrate evoluţii în promovarea integrităţii în mediul de afaceri, mai ales în cadrul întreprinderilor publice. Cu toate acestea, mediul de afaceri din România nu a adoptat principii şi standarde internaţionale de integritate organizaţională la scară largă, iniţiativele din acest domeniu având mai mult caracter singular sau sectorial. În general, se poate constata că integritatea nu reprezintă un principiu de bază avut în vedere de managementul companiilor.

Având în vedere măsura care vizează colaborarea cu OCDE din acest obiectiv, MJ a iniţiat mai multe demersuri pentru a promova argumentele de aderare a României la OCDE. MJ s-a implicat activ în mai multe proiecte derulate de OCDE cu alte instituţii publice din România. Astfel, numărul formatelor de lucru în cadrul cărora MJ se implică activ s-a extins, fiind derulate activităţi cu următoarele formate de lucru: SPIO, ACN, ACTT şi WGB.

Urmare unor eforturi continue din partea MJ, implementarea proiectului de asistenţă tehnică privind conformitatea legislaţiei române cu prevederile Convenţiei anti-mită a OCDE a fost demarată în anul 2020. Această activitate reprezintă o etapă a foii de parcurs ce trebuie să fie implementată de autorităţile române pentru a deveni membru în cadrul WGB. Proiectul este în implementare, fiind transmise documente detaliate privind legislaţia penală şi procesual penală română şi practica instanţelor judecătoreşti în materie. Totodată, MJ a facilitat organizarea unei serii de interviuri între experţii evaluatori ai OCDE şi sectorul public, practicieni, mediul de afaceri, societatea civilă şi mediul academic.

Comparativ cu anul 2016, apreciem că planurile de integritate elaborate de întreprinderile publice surprind mai corect contextul organizaţional şi au în vedere implementarea mai multor standarde relevante tipului de activităţi desfăşurate. Tot în acest context, MJ a constatat că întreprinderile publice nu se mai limitează în a prelua modul de lucru din sectorul public şi au început să preia exemple de bune practici din mediul de afaceri privat. Astfel, s-au putut observa situaţii în care a avut loc externalizarea unor servicii (de exemplu - mecanismul de soluţionare a sesizărilor transmise de avertizorii de integritate) sau obţinerea unor certificări internaţionale (Standardul Anticorupţie ISO 37001).

MJ a fost implicat în mai multe activităţi care promovează dialogul şi cooperarea între sectorul public şi mediul de afaceri, după cum urmează:

Platforma de cooperare întruneşte reprezentanţi ai mediului de afaceri privat, întreprinderi publice şi o parte dintre autorităţile care au în subordine companii de stat. Discuţiile au permis transmiterea unor informaţii relevante între sectorul public şi mediul de afaceri privat.

În concluzie, implementarea acestui obiectiv specific a înregistrat progrese, atât datorită eforturilor MJ, dar şi existenţei unui interes manifestat de mediul de afaceri privat şi anumite întreprinderi publice de a promova un mod integru de a derula afaceri. Actuala strategie explorează modul în care pot fi promovate iniţiative de integritate în mediul de afaceri, care să fie asumate la o scară cât mai extinsă de sectorul privat.

DOMENIUL ACHIZIŢIILOR PUBLICE

În ceea ce priveşte domeniul achiziţiilor publice, constatăm că majoritatea măsurilor prevăzute de obiectivul specific 3.6. din SNA 2016-2020 au fost implementate de către instituţiile responsabile. Cu toate acestea, domeniul achiziţiilor publice rămâne expus riscurilor de corupţie din prisma accesului la resurse financiare. Totodată, pandemia COVID-19 a expus vulnerabilităţile din sistem, mai ales din perspectiva achiziţiilor de aparatură medicală, medicamente şi echipamente de protecţie.

Un rol important în promovarea agendei anticorupţie în acest domeniu este deţinut de Agenţia Naţională pentru Achiziţiile Publice (denumită în continuare ANAP), instituţie care s-a implicat activ implementarea măsurilor prevăzute de SNA 2016-2020 în acest domeniu.

Din perspectiva transparenţei în achiziţii publice, ANAP şi Agenţia pentru Agenda Digitală a României (în continuare AADR) asigură publicarea de informaţii privind societăţile condamnate definitiv, precum şi cu cele care nu au executat în mod corespunzător contractele atribuite în cadrul procedurilor de achiziţii publice.

Implicarea sectorului privat în promovarea integrităţii în achiziţii publice s-a realizat în cadrul Proiectului "Pactele de Integritate - Mecanisme de control civil pentru salvgardarea fondurilor europene", finanţat de Comisia Europeană.

Proiectul pilot este implementat de Transparency International Romania şi Institutul pentru Politici Publice, care testează Pactele de Integritate în cadrul a două proiecte:

Din punct de vedere al sprijinului metodologic, prin intermediul proiectului SIPOCA 45, în cadrul căruia ANAP are calitate de beneficiar, a fost dezvoltat Ghidul online al achiziţiilor publice (www.achizitiipublice.gov.ro), care oferă suport operaţional tuturor actorilor implicaţi în sistemul naţional al achiziţiilor publice. Ghidul oferă informaţii care acoperă toate procesele unei proceduri de achiziţie publică, realizată de către orice autoritate contractantă, pe întreg parcursul de derulare a tuturor activităţilor, mai precis de la momentul identificării unei nevoi până la analiza gradului de realizare a indicatorilor de performanţă asociaţi achiziţiilor şi oferirea datelor şi informaţiilor cu privire la rezultatele obţinute şi identificarea măsurilor de îmbunătăţire a proceselor de achiziţii publice.

ANAP a întreprins diverse acţiuni în vederea adoptării unor norme şi proceduri necesare eficientizării controlului ex-ante, finalizându-se cu o metodologie, şase note interne şi patru acte normative.

În ceea ce priveşte rezultatele privind măsura derulării unor cursuri de formare profesională în materia achiziţiilor publice, este de menţionat acţiunea dezvoltată de ANAP în parteneriat cu MJ, INM şi ANFP. Institutul Naţional al Magistraturii şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici au derulat programe de formare profesională în domeniul achiziţiilor publice.

ANAP şi MJ, în calitate de instituţii responsabile, au depus eforturi pentru dezvoltarea unui mecanism de recompensare pentru ofertanţii care s-au dovedit a fi integri în derularea afacerilor lor. Având în vedere dificultăţile întâmpinate în ceea ce priveşte implementarea acestei măsuri cu respectarea cadrului unional, a fost consultată şi Comisia Europeană DG GROWTH: Piaţă Internă, Industrie, Antreprenoriat şi IMM-uri, care nu a putut oferi un sprijin având în vedere caracterul general al măsurii.

O altă măsură care nu a fost implementată în acest ciclu strategic a fost realizarea analizei practicii judiciare în materie de achiziţii publice. Această măsură va fi avută în vedere pentru a fi preluată în viitoarea SNA.

MJ a continuat să acorde importanţă integrităţii în domeniul achiziţiilor publice, inclusiv din perspectiva temelor de evaluare aferente misiunilor de evaluare tematică aferente SNA 2016- 2020, care au vizat, printre altele, mecanismul de prevenire a conflictului de interese în procedura de atribuire a contractelor de achiziţie publică (Sistemul PREVENT, gestionat de Agenţia Naţională de Integritate). Sub aspectul conformării la dispoziţiile Legii nr. 184/2016 privind instituirea unui mecanism de prevenire a conflictului de interese în procedura de atribuire a contractelor de achiziţie publică, analiza a relevat faptul că personalul autorităţilor contractante implicat în procedurile de atribuire a contractelor de achiziţie publică completează şi/sau actualizează şi transmit Agenţiei Naţionale de Integritate formularul de integritate în mod corespunzător, respectiv conducătorii autorităţilor contractante şi persoanele desemnate cu completarea şi actualizarea formularelor de integritate dispun toate măsurile necesare pentru eliminarea unui prezumtiv conflict de interese, atunci când în procedurile în cauză sunt emise avertismente de integritate.

În concluzie, deşi au fost înregistrate evoluţii importante în domeniu, achiziţiile publice rămân un sector prioritar de intervenţie strategică pentru actualul document programatic.

FINANŢAREA PARTIDELOR POLITICE ŞI A CAMPANIILOR ELECTORALE

Un alt sector prioritar al SNA 2016-2020 a vizat finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale, sector care a făcut şi obiectul de analiză al rundei a treia de evaluare a Grupului de State împotriva Corupţiei. GRECO a încheiat procedura de conformitate cu privire la acest sector prin adoptarea în anul 2017 a Addendumului la cel de-al doilea Raport de Conformitate privind România, rămânând parţial implementate doar două recomandări din cele treisprezece formulate de organismul anticorupţie.

O parte din recomandările formulate de GRECO au fost preluate şi de SNA 2016 - 2020, dintre măsurile formulate în documentul strategic rămânând parţial implementate cele două recomandări menţionate şi anterior şi care vizează creşterea sancţiunilor aplicabile în conformitate cu Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, astfel încât să fie eficiente, proporţionale şi cu efect de descurajare, precum şi introducerea obligaţiei legale ca toate donaţiile ce depăşesc un anumit plafon să fie făcute prin sistemul bancar.

Măsura referitoare la organizarea periodică de către AEP a unor sesiuni de formare pentru reprezentanţii partidelor politice a fost implementată prin dialogul permanent dintre Autoritate şi reprezentanţii formaţiunilor politice şi mandatarii financiari ai acestora.

În perioada de referinţă, reprezentanţii AEP au asistat părţile interesate fie la cererea acestora, fie cu ocazia unor sesiuni de informare sau a unor dezbateri publice.

Astfel, în anii 2016, 2018 şi 2019 au fost organizate 14 sesiuni de informare şi instruire, care au reunit un număr de 232 de participanţi.

În anul 2017, având în vedere contactul permanent dintre personalul AEP cu atribuţii în domeniu şi mandatarii financiari ai competitorilor electorali, precum şi faptul că aceştia, în cele mai multe cazuri, au desemnat aceiaşi mandatari financiari ca în anul 2016, nu s-a impus organizarea de noi evenimente şi sesiuni de formare, Autoritatea Electorală Permanentă informând şi asistând părţile interesate la cerere.

Pentru alegerile din anul 2017 ale reprezentanţilor României în Parlamentul European şi a Preşedintelui României în anul 2019 au fost elaborate şi diseminate competitorilor electorali Ghiduri referitoare la finanţarea campaniilor electorale.

În anul 2020, în contextul pregătirii şi desfăşurării alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale şi a alegerilor pentru Senat şi Camera Deputaţilor, au fost organizate o conferinţă de presă şi cinci sesiuni de instruire a mandatarilor financiari şi a reprezentanţilor acestora sau ai formaţiunilor politice.

Măsura referitoare la asigurarea publicităţii surselor de finanţare a activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, precum şi a cheltuielilor aferente, a fost realizată prin publicarea pe site-ul Autorităţii Electorale Permanente a raportărilor înaintate de partidele politice (33 de raportări în anul 2016, 43 în anul 2017 şi 31 în anul 2018 pe site-ul www.roaep.ro, 44 în anul 2019 şi 68 în anul 2020 pe site-ul www.finantarepartide.ro).

Referitor la măsura privind dezvoltarea şi utilizarea programelor informatice pentru eliminarea votului multiplu şi a votului exprimat fără drept, aceasta a fost implementată implementată prin cooperarea cu Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (în continuare STS) în vederea dezvoltării Sistemului informatic de monitorizare a prezenţei la vot şi de prevenire a votului ilegal (în continuare SIMPV), pus în practică pentru prima dată la alegerile din anul 2016, precum şi a altor aplicaţii informatice folosite la procesul electoral. SIMPV a fost ulterior operaţionalizat pentru toate tipurile de alegeri şi referendumuri.

Măsura privind activitatea şi statutul juridic al experţilor electorali şi al operatorilor de calculator, menţionăm că prevederile cadrului legislativ în vigoare reglementează condiţiile de admitere a persoanelor în Corpul experţilor electorali sau în evidenţele operatorilor de calculator fiind asigurate profesionalismul, imparţialitatea şi integritatea experţilor electorali şi a operatorilor de calculator. Autoritatea Electorală Permanentă monitorizează în mod permanent îndeplinirea acestor condiţii, precum şi situaţiile în care oficialii electorali au fost sancţionaţi contravenţional sau penal în legătură cu un proces electoral.

În anii 2019 au fost organizate patru sesiuni de instruire a preşedinţilor birourilor electorale ale secţiilor de votare din străinătate sau pentru votul prin corespondenţă şi a locţiitorilor acestora, un seminar de instruire a persoanelor desemnate în cadrul birourilor electorale ale secţiilor de votare din străinătate la alegerile pentru Preşedintele României, precum şi o instruire cu 120 de persoane din cadrul MAE în vederea participării la organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Preşedintele României.

În anul 2020 au fost organizate 120 de sesiuni de instruire totalizând un număr de 1.602 participanţi. Sesiunile au fost organizate de Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, cu sprijinul Autorităţii Electorale Permanente şi al Ministerului Afacerilor Externe. Dintre acestea persoane, 1.259 au fost desemnate, prin decizie a Autorităţii Electorale Permanente, ca membri-operatori în cadrul birourilor electorale ale secţiilor de votare din străinătate.

În perioada 2016-2020, AEP a publicat numeroase materiale şi ghiduri informative în ceea ce priveşte domeniul acesteia de activitate.

Cu scopul implementării măsurii referitoare la publicarea în format deschis a datelor legate de finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale, la adresa www.finantarepartide.ro au fost publicate rapoarte detaliate.

Sectorul dedicat creşterii integrităţii în finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale reprezintă unul dintre sectoarele prioritare în care au fost înregistrare progrese considerabile la nivelul tuturor măsurilor dedicate.

ACTIVITATEA MEMBRILOR PARLAMENTULUI

SNA 2016 - 2020 a identificat printre sectoarele vulnerabile şi activitatea membrilor Parlamentului, reglementând un set de măsuri pentru creşterea integrităţii, reducerea vulnerabilităţilor şi a riscurilor de corupţie. Menţionăm că, spre deosebire de exerciţiul strategic anterior, Parlamentul nu a adoptat o declaraţie de aderare la valorile fundamentale, principiile, obiectivele şi mecanismul de monitorizare al documentului strategic.

Din cele opt măsuri reglementate de SNA pentru acest sector vulnerabil, o parte din ele fiind preluate din rapoartele organismului anticorupţie al Consiliului Europei (GRECO), Parlamentul a implementat parţial doar două măsuri, prin adoptarea Hotărârii nr. 77/2017 privind Codul de conduită al deputaţilor şi senatorilor, precum şi prin modificarea Regulamentului Camerei Deputaţilor, care conţine în prezent criterii şi proceduri pentru înlăturarea imunităţii parlamentare a membrilor Parlamentului, inclusiv a celor care sunt şi membri ai Guvernului.

DOMENIUL PROTECŢIEI MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

Protecţia mediului în România reprezintă un domeniu care a evoluat, în special prin prisma aderării României la organizaţiile internaţionale şi în special la Uniunea Europeană. Cultura populară şi cultura juridică privind protecţia mediului, la rândul lor, s-au dezvoltat în România, tot ca urmare a deschiderii ţării spre comunitatea internaţională, fiind nevoie însă de mult mai multe eforturi pentru prevenirea şi combaterea infracţiunilor de mediu.

La nivel naţional, potrivit Strategiei privind dezvoltarea durabilă, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 877/9 noiembrie 2018, care se axează pe cele 17 ODD-uri asumate la nivelul ONU, dezvoltarea durabilă este şi o paradigmă de funcţionare a unei societăţi echitabile. Această abordare implică o societate paşnică în care beneficiile dezvoltării durabile promovează accesul la justiţie pentru toţi şi crearea unor structuri legislative şi instituţionale eficiente, responsabile şi incluzive la toate nivelurile. Dezvoltarea durabilă poate deveni o abordare funcţională doar dacă societatea va conştientiza şi îşi va însuşi această perspectivă ca pe o realitate firească.

Pentru a ilustra amploarea problematicilor de mediu prezentăm câteva exemple:

Defrişările ilegale

Conform datelor din ciclul doi al Inventarului Forestier Naţional (IFN), anual dispar din pădurile României peste 20 de milioane de metri cubi de lemn.

Situaţia a fost prezentată în presa internaţională (ajungând să fie comparată cu dezastrul din pădurile Amazonului) şi, în cele din urmă, a ajuns pe agenda Comisiei Europene, care a transmis, la începutul lunii februarie 2020, o scrisoare premergătoare deschiderii procedurii de infringement.

În acest context, COM arată că: În cazul României, autorităţile naţionale nu au fost în măsură să verifice efectiv operatorii şi să aplice sancţiuni corespunzătoare. Inconsecvenţele din legislaţia naţională nu permit autorităţilor române să verifice cantităţi mari de lemn recoltat ilegal. În plus, Comisia a constatat că autorităţile române gestionează pădurile, inclusiv prin autorizarea exploatării forestiere, fără a evalua în prealabil impactul asupra habitatelor protejate, după cum se prevede în Directiva Habitate şi în Directiva privind evaluarea strategică de mediu. De asemenea, există deficienţe în ceea ce priveşte accesul publicului la informaţiile privind mediul din planurile de gestionare a pădurilor. Prin urmare, Comisia a decis să trimită României o scrisoare de punere în întârziere, acordându-i un termen de o lună pentru a lua măsurile necesare în vederea remedierii deficienţelor identificate de Comisie. În caz contrar, Comisia poate decide să trimită autorităţilor române un aviz motivat.

După ce a analizat în detaliu argumentele prezentate de România în urma unei scrisori de punere în întârziere trimise în februarie 2020, Comisia a ajuns la concluzia că problemele de la faţa locului nu au fost soluţionate. Prin urmare, Comisia a emis un aviz motivat, prin care aceasta îndeamnă insistent România să pună în aplicare în mod corespunzător legislaţia UE, care interzice producerea şi introducerea pe piaţa UE a produselor obţinute din buşteni recoltaţi în mod ilegal.

Poluarea aerului

Anual, în România aprox. 25.000 de persoane îşi pierd viaţa din cauze aflate în legătură cu poluarea.

COM a deschis procedura de infringement (cauza 2020/2001) împotriva României, solicitându- i acesteia să adopte un program naţional de control al poluării atmosferice, în conformitate cu Directiva (UE) nr. 2016/2284 privind reducerea emisiilor naţionale de anumiţi poluanţi atmosferici. În acest context, COM a solicitat României să adopte programe naţionale de control a poluării atmosferice. Comisia îndeamnă insistent România (şi Grecia) să adopte programele naţionale de control al poluării atmosferice, în conformitate cu Directiva (UE) 2016 privind reducerea emisiilor naţionale de anumiţi poluanţi atmosferici. Directiva prevede obligaţia statelor membre de a elabora, a adopta şi a pune în aplicare programe naţionale de control al poluării atmosferice, în vederea atingerii unor niveluri de calitate a aerului care să nu genereze efecte negative semnificative sau riscuri pentru sănătatea umană şi pentru mediu. Directiva stabileşte angajamente de reducere a emisiilor pentru emisiile atmosferice antropice ale statelor membre în ceea ce priveşte diferite substanţe (dioxid de sulf, oxizi de azot, compuşi organici volatili nemetanici, amoniac şi particule fine. Emisiile generate de aceşti poluanţi, precum şi impactul acestora trebuie monitorizate şi raportate.

Distrugerea râurilor

În 2015, COM a declanşat procedura de infringement (cauza 2015/4036) cu privire la 27 de microhidrocentrale care au fost amplasate în arii protejate şi care au distrus ecosistemele de pe mai multe râuri de munte.

Închiderea depozitelor de deşeuri neconforme

În anul 2008, România a fost condamnată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene pentru neîndeplinirea obligaţiei legale de a închide şi ecologiza 68 de depozite de deşeuri.

Multe astfel de realităţi contrare mediului au devenit în ultimii ani perceptibile, iar mass-media prezintă frecvent cazuri de afectare a condiţiilor de mediu. Este necesar ca atât în lumina obligaţiilor internaţionale, dar mai ales în vederea protejării mediului şi a condiţiilor de viaţă din România, generaţia actuală şi autorităţile competente ale statului să demonstreze voinţă politică şi să creeze sinergii pentru a proteja mediul, inclusiv prin stabilirea şi aplicarea unor măsuri de prevenire eficiente.

Grupul de lucru pentru chestiuni generale, inclusiv evaluare (denumit în continuare GENVAL) a decis la 14 decembrie 2016 ca cea de a opta rundă de evaluări reciproce să fie dedicată punerii concrete în aplicare şi funcţionării politicilor europene de prevenire şi de combatere a infracţiunilor împotriva mediului. S-a convenit ca evaluarea să se concentreze asupra infracţiunilor considerate de statele membre ca necesitând o atenţie deosebită. În acest scop, cea de a opta rundă de evaluări abordează două domenii specifice: traficul ilegal de deşeuri şi generarea sau manipularea ilegale de materiale periculoase.

România a fost cel de-al 22-lea stat evaluat. Raportul a fost întocmit de echipa de experţi cu ajutorul Secretariatului General al Consiliului, pe baza constatărilor rezultate în urma vizitei de evaluare care a avut loc în România în perioada 13-16 noiembrie 2018, şi pe baza răspunsurilor detaliate ale României la chestionarul de evaluare, împreună cu răspunsurile detaliate la o serie de întrebări suplimentare.

Raportul elaborat urmare evaluării conţine şi o serie de recomandări cu privire la aspectele care trebuie îmbunătăţite. În acest sens, Strategia este corelată cu o serie de instrumente de evaluare internaţionale la care România este parte, inclusiv GENVAL.

În relaţiile sociale aferente domeniului protecţiei mediului înconjurător, corupţia joacă un rol major, ea afectează politicile de mediu şi modul în care sunt gestionate resursele naturale. Un material informativ publicat de ONU cu ocazia zilei internaţionale anticorupţie vorbeşte despre implicarea corupţiei în problemele de mediu. De la deturnarea de fonduri din programele de mediu şi eliberarea ilegală de autorizaţii pentru exploatarea resurselor naturale, până la complicitatea funcţionarilor publici care facilitează macro-criminalitatea de mediu, faptele de corupţie apar la fiecare nivel, permiţând acţiuni care degradează mediul înconjurător şi împiedică accesul oamenilor la resurse vitale.

Manifestarea interesului la nivel internaţional cu privire la efectele fenomenului corupţiei asupra mediului înconjurător nu reprezintă un element de noutate. În acest context, spre exemplu, Banca Mondială analizează problema defrişărilor ilegale la nivel mondial, în cadrul unui studiu publicat în 2012.

Analiza aspectelor sus menţionate a condus la alegerea enaio strategică de a suplimenta sectoarele prioritare ale vechiului instrument strategic cu sectorul protecţiei mediului înconjurător.

Această secţiune reflectă, totodată, cele mai recente recomandări adresate României la nivel internaţional.

PROTEJAREA PATRIMONIULUI CULTURAL

Încadrarea în Strategia Naţională Anticorupţie a unui obiectiv specific cu privire la protejarea patrimoniului cultural va contribui la consolidarea capacităţii administrative şi creşterea performanţei în sectorul public cu atribuţii în protejarea patrimoniului cultural prin practici integre, la o mai bună informare şi participare a instituţiilor publice de cultură, a societăţii civile şi a cetăţenilor la luarea deciziilor, la o mai bună protejare a obiectivelor de patrimoniu cultural.

Activităţile de reglementare, avizare, inventariere, inspecţie şi control privind starea de conservare a obiectivelor de patrimoniu cultural şi intervenţiile realizate la acestea trebuie gestionate în mod unitar. Obiectivul specific propus, prin acţiunile sale principale contribuie la o astfel de gestiune unitară a problematicii domeniului.

Potrivit Strategiei Naţionale de Apărare a Ţării pentru perioada 2020-2024 "promovarea identităţii naţionale, inclusiv prin prezervarea şi valorificarea patrimoniului cultural şi natural, precum şi prin încurajarea responsabilă a domeniilor de excelenţă" este unul dintre obiectivele naţionale de securitate. Strategia de Apărare a Ţării 2020-2024, ia în considerare, între riscuri, riscul dispariţiei patrimoniului cultural. Potrivit strategiei, acesta "este generat de starea proastă de conservare a unor bunuri culturale imobile, mobile şi imateriale, capacitatea administrativă insuficientă, interese contrare şi necunoaştere, precum şi de factori naturali cu un comportament greu de prevăzut în contextul schimbărilor climatice. Degradarea continuă şi accelerată a patrimoniului cultural poate conduce la pierderea elementelor care definesc atât identitatea naţională, cât şi multiculturalitatea patrimoniului din România. (s.n.)". În acest sens, considerăm oportună acţiunea conjugată a Strategiei Naţionale Anticorupţie cu cea a Strategiei de Apărare a Ţării.

Îndeplinirea acestui obiectiv strategic presupune o guvernanţă bazată pe integritate, eficienţă, transparenţă şi pe participarea cetăţenilor la luarea deciziilor publice.

Situaţia existentă reclamă dezvoltarea unui sistem coerent şi articulat de competenţe, responsabilităţi, instrumente şi resurse, în vederea creşterii integrităţii, reducerii vulnerabilităţilor şi a riscurilor de corupţie în sistemul de evaluare culturală şi intervenţie asupra patrimoniului cultural.

Capacitatea administrativă în domeniul protejării patrimoniului cultural trebuie consolidată (finanţarea şi ocuparea posturilor vacante cu specialişti, pregătirea continuă a funcţionarilor), regulamentele de organizare şi funcţionare ale comisiilor de specialitate în domeniul protejării patrimoniului cultural de pe lângă minister sau serviciile publice deconcentrate ale acestuia trebuie completate cu prevederi privind declararea intereselor şi motivarea deciziilor, fiind necesară o unificare a procedurilor la nivelul serviciilor publice deconcentrate.

Totodată, este resimţită nevoia implementării unui sistem electronic de gestiune a atribuţiilor ministerului, serviciilor publice deconcentrate, instituţiilor din subordine în domeniul protejării patrimoniului cultural şi a altor entităţi responsabile.

De-a lungul timpului au fost identificate mai multe vulnerabilităţi ale domeniului cultural, conturate şi prin rapoartele organelor de control (Curtea de Conturi, Corpul de control al ministrului etc.), care au dus adesea la diverse incidente de integritate. Multe dintre acestea au avut drept cauză lipsa unei educaţii anticorupţie a persoanelor implicate, precum şi lipsa unor instrumente adecvate de prevenţie (cod de etică, proceduri etc.) la nivelul comisiilor de specialitate, serviciilor deconcentrate şi al instituţiilor publice de cultură.

În urma implementării SNA 2016-2020 la nivelul Ministerului Culturii, au fost identificate mai multe bune practici [ex.: din Pactul de integritate implementat de către Ministerul Culturii şi consorţiul de organizaţii neguvernamentale format din Transparency International România (denumit în continuare TI-Ro) şi Institutul pentru Politici Publice (IPP) în cadrul proiectului E- cultura: Biblioteca digitală a României; proiectul CultureHack - privind reutilizarea datelor deschise din sectorul cultural (Hackathon - competiţie cu date deschise), derulat de Ministerul Culturii împreună cu Secretariatul General al Guvernului şi cu Centrul pentru Inovare Publică], care au dus la creşterea gradului de transparenţă şi prevenire a riscurilor de corupţie în domeniul cultural. De asemenea, încadrarea în noua SNA va conduce la posibilitatea continuării şi extinderii ariei de aplicabilitate a bunelor practici în domeniul asigurării transparenţei cheltuirii fondurilor publice.

Astfel, încadrarea în Strategia Naţională Anticorupţie a unui obiectiv specific cu privire la domeniul cultural va contribui la identificarea corectă şi eficace a cazurilor de incompatibilităţi şi conflicte de interese, precum şi a faptelor de corupţie, odată cu creşterea gradului de educaţie anticorupţie şi informare a publicului cu privire la impactul fenomenului corupţiei.

D.1. Arhitectura instituţională de prevenire şi combatere a fenomenului corupţiei

În România, principalele instituţii publice a căror activitate se încadrează în sfera luptei împotriva corupţiei sunt următoarele: MJ, Ministerul Afacerilor Interne (denumit în continuare MAI), prin Direcţia Generală Anticorupţie (denumită în continuare DGA) şi Poliţia Română, Agenţia Naţională de Integritate (denumită în continuare ANI), Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (denumit în continuare PÎCCJ), Direcţia Naţională Anticorupţie (denumită în continuare DNA) şi Departamentul pentru lupta antifraudă (denumit în continuare DLAF) şi Corpul de control al prim-ministrului.

Ca organ al puterii executive, MJ elaborează politicile publice, strategiile şi planurile de acţiune în domeniul justiţiei, al prevenirii şi combaterii corupţiei şi formelor grave de criminalitate, inclusiv prin raportare la obiectivele programului de guvernare. În subordinea Ministerului Justiţiei, îşi desfăşoară activitatea Agenţia Naţională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate (denumită în continuare ANABI), care are drept scop asigurarea unei creşteri a ratei de executare a ordinelor de confiscare dispuse în materie penală, printr-o administrare eficientă a bunurilor sechestrate care sunt repartizate Agenţiei de procurori şi judecători.

Implementarea SNA se realizează sub autoritatea şi în coordonarea Ministrului Justiţiei, cu raportare către Guvern. Totodată, pentru sprijinirea procesului de monitorizare şi de implementare a măsurilor prevăzute de strategie, Direcţia de Prevenire a Criminalităţii (denumită în continuare DPC) din cadrul MJ asigură Secretariatul tehnic al SNA.

Agenţia Naţională de Integritate se ocupă de colectarea, monitorizarea şi verificarea declaraţiilor de avere şi interese, în vederea identificării incompatibilităţilor, conflictelor de interese şi averilor nejustificate. ANI este o instituţie autonomă, neaflându-se sub egida vreunei alte autorităţi sau instituţii publice. Agenţia monitorizează dacă instituţiile publice şi-au colectat şi publicat declaraţiile de avere ale funcţionarilor din cadrul lor şi verifică corectitudinea acestora. ANI aplică sancţiuni doar în cazul nedepunerii declaraţiilor. În cazul în care descoperă nereguli în declaraţii, agenţia sesizează cazul autorităţilor competente.

Ministerul Public instrumentează cazurile de mică corupţie, prin parchetele de pe lângă tribunale, parchetele de pe lângă tribunalele specializate, parchetele militare, precum şi prin parchetele de pe lângă curţile de apel.

Direcţia Naţională Anticorupţie este o structură de parchet specializată în combaterea corupţiei mari şi medii. Este creată ca un instrument necesar în descoperirea, investigarea şi aducerea în faţa instanţei a cazurilor de corupţie medie şi mare. Prin activitatea sa, contribuie la reducerea corupţiei, în sprijinul unei societăţi democratice apropiate de valorile europene. DNA este o entitate independentă în raport cu instanţele judecătoreşti, cu parchetele de pe lângă acestea, precum şi în relaţiile cu celelalte autorităţi publice.

Ministerul Afacerilor Interne elaborează politici publice în materie şi are în subordine o structură care abordează în mod specializat diferite segmente ale activităţii de prevenire şi combatere a corupţiei. Direcţia Generală Anticorupţie exercită atribuţii de prevenire şi combatere a corupţiei la nivelul MAI, desfăşurând activităţi de investigare şi cercetare a faptelor de corupţie săvârşite de personalul MAI. DGA a sprijinit PÎCCJ şi DNA în activitatea de instrumentare a unor dosare penale complexe, iar decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 21 din 07 iulie 2020 a clarificat sfera de competenţă a acestei instituţii. Totuşi, în perspectivă, este necesară analizarea şi, după caz, revizuirea cadrului normativ şi de funcţionare a DGA, pentru adaptarea capacităţii operaţionale la tendinţele şi dinamica fenomenului de corupţie.

Poliţia Română efectuează activităţi de prevenire şi combatere a corupţiei, conform competenţelor legale. Astfel, Poliţia Română, prin structurile de investigare a criminalităţii economice, desfăşoară activităţi de investigare şi cercetare a infracţiunilor, inclusiv a celor de corupţie. De asemenea, Poliţia Română, prin structurile de operaţiuni speciale, utilizează investigatori sub acoperire şi desfăşoară activităţi pentru punerea în executare a unor mandate de supraveghere tehnică şi în cazurile de corupţie.

Departamentul pentru lupta antifraudă se organizează ca structură cu personalitate juridică în cadrul aparatului de lucru al Guvernului, acesta îndeplinind următoarele funcţii:

a) funcţia de coordonare a luptei antifraudă, în scopul asigurării unei protecţii efective şi echivalente a intereselor financiare ale Uniunii Europene în România;

b) funcţia de control, în scopul identificării de nereguli, fraude şi alte activităţi ilicite ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene în România.

Având în vedere componenta de prevenire şi educaţie a acestui demers strategic, implementarea măsurilor necesită sprijinul punctual şi al altor parteneri instituţionali, precum: Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Educaţiei, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei.

Corpul de control al prim-ministrului şi structurile de control din cadrul administraţiei publice centrale desfăşoară activităţi de control administrativ constând în verificarea respectării dispoziţiilor legale referitoare la organizare şi funcţionare, respectiv la îndeplinirea atribuţiilor generale şi specifice aparţinând entităţilor publice controlate, având ca scop depistarea eventualelor abateri.

D.2. Limite de acţiune ce afectează capacitatea naţională de prevenire şi combatere a corupţiei

Obiectivele generale şi direcţiile de acţiune cuprinse în acest capitol au în vedere şi se completează cu prevederile celorlalte strategii naţionale şi sectoriale relevante.

OBIECTIV GENERAL NR. 1 - CREŞTEREA GRADULUI DE IMPLEMENTARE A MĂSURILOR DE INTEGRITATE LA NIVEL ORGANIZAŢIONAL

Obiectiv specific nr. 1.1. - Implementarea măsurilor de integritate la nivel naţional

1. Adoptarea şi distribuirea în cadrul instituţiei a declaraţiei privind asumarea unei agende de integritate organizaţională;

2. Adoptarea şi distribuirea în cadrul instituţiei a planului de integritate, urmare consultării angajaţilor şi a evaluării de risc conform H.G. nr. 599/2018 şi asigurarea resurselor necesare implementării acestuia;

3. Evaluarea anuală a modului de implementare a planului şi adaptarea acestuia la riscurile şi vulnerabilităţile nou apărute;

4. Identificarea, analizarea, evaluarea şi monitorizarea riscurilor de corupţie, precum şi stabilirea şi implementarea măsurilor de prevenire şi control al acestora, conform H.G. nr. 599/2018;

5. Identificarea, evaluarea şi raportarea unitară a incidentelor de integritate, conform H.G. nr. 599/2018, precum şi stabilirea unor măsuri de prevenire şi/sau control urmare producerii acestora;

6. Transmiterea contribuţiilor solicitate de secretariatul tehnic şi participarea la activităţile de coordonare şi monitorizare a strategiei;

7. Intensificarea utilizării noului portal al SNA pentru creşterea gradului de informare al publicului despre monitorizarea implementării SNA, a noilor tendinţe şi evoluţii în domeniul integrităţii;

8. Monitorizarea elaborării şi implementării planului de integritate în cadrul a trei instituţii publice, în sistem pilot;

9. Îmbunătăţirea criteriilor de selecţie, promovare şi/sau recompensare a persoanelor aflate în funcţii publice, prin consolidarea garanţiilor de integritate, luând în calcul inclusiv abaterile de la normele etice.

Obiectiv specific nr. 1.2. - Îmbunătăţirea cooperării internaţionale în domeniul integrităţii

1. Promovarea unui rol activ al României în cadrul iniţiativelor regionale şi internaţionale anticorupţie;

2. Îmbunătăţirea schimbului de informaţii şi cooperării cu autorităţile şi structurile similare din alte state, organismele şi agenţiile internaţionale în vederea promovării integrităţii;

3. Creşterea gradului de utilizare a instrumentelor prevăzute în documentele adoptate la nivel regional sau internaţional care vizează cooperarea internaţională în prevenirea şi combaterea fenomenului corupţiei.

OBIECTIV GENERAL NR. 2 - REDUCEREA IMPACTULUI CORUPŢIEI ASUPRA CETĂŢENILOR

1. Creşterea gradului de educaţie anticorupţie a cetăţenilor şi oficialilor publici, cu accent pe drepturile acestora în relaţia cu autorităţile şi instituţiile publice şi impactul corupţiei asupra serviciilor publice;

2. Consolidarea profesionalismului în cariera personalului din sectorul public, inclusiv prin aplicarea efectivă a mecanismelor de evaluare a performanţelor, evitarea numirilor temporare în funcţiile publice de conducere, transparentizarea procedurilor de recrutare în sectorul public şi asigurarea stabilităţii funcţiei publice;

3. Asigurarea unei protecţii efective a cetăţenilor care sesizează presupuse incidente de integritate săvârşite de furnizorii de servicii publice;

4. Formarea unei culturi civice de confruntare a fenomenului corupţiei "mici", inclusiv prin utilizarea noilor tehnologii (de exemplu, social media);

5. Digitalizarea serviciilor publice care pot fi automatizate, cu scopul de a reduce riscurile de corupţie generate de interacţiunea directă cu oficialii publici;

6. Reglementarea transparentă a procedurilor de obţinere cu celeritate (sau în regim de urgenţă) a serviciilor publice;

7. Evaluarea ex-post a politicilor publice din perspectiva performanţei şi a rentabilităţii cheltuielilor publice.

OBIECTIV GENERAL NR. 3 - CONSOLIDAREA MANAGEMENTULUI INSTITUŢIONAL ŞI A CAPACITĂŢII ADMINISTRATIVE PENTRU PREVENIREA ŞI COMBATEREA CORUPŢIEI

Obiectiv specific nr. 3.1. - Eficientizarea măsurilor preventive anticorupţie prin remedierea lacunelor şi a inconsistenţelor legislative, precum şi prin asigurarea implementării lor efective

1. Revizuirea cadrului normativ privind consilierul de etică în scopul consolidării statutului şi mandatului acestuia (raportat la evoluţiile ulterioare: analiza necesităţii de consolidare a statutului consilierului de etică prin reglementarea ca funcţie distinctă, fără cumularea cu atribuţiile de serviciu derulate în mod curent, cu considerarea modificării statutului temporar - fie în sensul permanentizării, fie în sensul majorării perioadei de 3 ani);

2. Asigurarea funcţionării unei reţele naţionale a consilierilor de etică (evenimente anuale cu caracter formativ şi de diseminare a celor mai bune practici);

3. Asigurarea de către instituţiile tutelare a aplicării efective şi unitare a legislaţiei de transpunere a Directivei nr. 2019/1937 în toate structurile subordonate acestora, inclusiv în cadrul întreprinderilor publice;

4. Derularea de sesiuni de informare adresate sectorului public şi a celui privat privind noul cadru legislativ de transpunere a Directivei nr. 2019/1937;

5. Elaborarea unui ghid privind protecţia avertizorilor în interes public care va include bune practici identificate la nivel naţional şi european;

6. Instituirea unui cadru normativ unitar de reglementare a interdicţiilor post-angajare din sistemul public în sistemul privat şi vice-versa, a unor proceduri de control privitor la respectarea acestora şi a sancţiunilor aferente încălcării interdicţiilor, precum şi instituirea unor proceduri de verificare a priori de către angajatorii din sectorul privat a respectării interdicţiilor la angajare.

Obiectiv specific nr. 3.2. - Extinderea culturii transparenţei pentru o guvernare deschisă în administraţia publică

1. Monitorizarea şi evaluarea aplicării de către administraţia publică centrală şi locală a standardului general de publicare a informaţiilor de interes public prevăzut în Anexa nr. 4;

(Anexa nr. 4 va include şi următorii indicatori: publicarea anuală a sumei fondurilor europene atrase de fiecare instituţie centrală şi evidenţierea acestui aspect pe pagina de internet a instituţiei; publicarea pe pagina de internet a autorităţii contractante a documentelor privind execuţia contractului: declaraţii de calitate şi conformitate, procese verbale de recepţie, ordine de plată);

2. Modificarea cadrului legislativ în vederea asigurării aplicării uniforme a standardului general de publicare a informaţiilor de interes public ex-officio la nivelul autorităţilor publice centrale şi locale;

3. Asigurarea cadrului operaţional şi legal în vederea utilizării platformei E-consultare - catalog centralizat de publicare a proiectelor de acte normative spre consultare publică;

4. Dezvoltarea platformei CONECT (Catalogul Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Evidenţă, Consultare şi Transparenţă) pentru a sprijini preluarea adecvată de către autorităţile administraţiei publice a specializării de la nivelul societăţii civile;

5. Consolidarea şi extinderea platformei Registrului Unic de Transparenţă a Intereselor (RUTI) la nivelul Parlamentului României şi administraţiei publice locale, precum şi prin creşterea gradului de conştientizare a importanţei principiilor integrităţii şi transparenţei şi integrităţii în procesele decizionale.

6. Actualizarea evidenţei unice a persoanelor juridice fără scop patrimonial cu statut de utilitate publică şi sprijinirea autorităţilor iniţiatoare în vederea realizării monitorizării şi evaluării aplicării prevederilor O.G. nr 26/2000 în materia statutului de utilitate publică.

Obiectiv specific nr. 3.3. - Îmbunătăţirea capacităţii de gestionare a eşecului de management prin corelarea instrumentelor care au impact asupra identificării timpurii a riscurilor şi vulnerabilităţilor instituţionale

1. Auditarea internă, o dată la doi ani, a sistemului de prevenire a corupţiei la nivelul tuturor autorităţilor publice;

2. Auditarea externă a sistemelor de integritate organizaţională la nivelul administraţiei publice centrale şi, ulterior, la nivelul administraţiei publice locale;

3. Evaluarea mecanismului de control intern managerial din perspectiva standardului nr. 1 - etica, integritatea, în vederea identificării vulnerabilităţilor aferente;

4. Întărirea mecanismelor de gestionare a riscurilor de corupţie prin dezvoltarea de aplicaţii informatice dedicate acestora;

5. Elaborarea Strategiei Naţionale pentru lupta antifraudă 2021-2027, sub coordonarea Departamentului pentru lupta antifraudă;

6. Organizarea de acţiuni de conştientizare şi de formare profesională în vederea eficientizării cooperării cu EPPO în cursul investigaţiilor sau al urmăririlor penale desfăşurate, în conformitate cu principiul cooperării loiale.

OBIECTIV GENERAL NR. 4 - CONSOLIDAREA INTEGRITĂŢII ÎN DOMENII DE ACTIVITATE PRIORITARE

Obiectiv specific nr. 4.1. - Creşterea integrităţii, reducerea vulnerabilităţilor şi a riscurilor de corupţie în sistemul public de sănătate

1. Consolidarea mecanismului de prioritizare a alocărilor bugetare şi evaluare a oportunităţii deciziilor MS şi CNAS privind utilizarea fondurilor publice conform unor metodologii specific;

2. Transparentizarea utilizării resurselor publice prin publicarea centralizată a datelor privind achiziţiile din sănătate (pe site-ul www.ms.ro şi alte platforme informatice);

3. Suplimentarea şi consolidarea structurilor de control şi integritate ale MS şi CNAS;

4. Instituirea la nivelul MS şi CNAS a unui mecanism comun de monitorizare şi control al furnizorilor din sistemul de asigurări sociale de sănătate;

5. Consolidarea mecanismului de trasabilitate a medicamentelor pe piaţa românească;

6. Introducerea în contractul de management al spitalelor publice a unor indicatori de evaluare prin care actele de corupţie, incompatibilităţile, abuzurile şi conflictele de interese ale personalului din subordine să fie considerate eşecuri de management;

7. Optimizarea implementării Metodologiei standard de evaluare a riscurilor de corupţie în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice centrale, în cadrul sistemului de sănătate publică;

8. Desfăşurarea de activităţi continue de îndrumare metodologică pe teme privind transparenţa, etica şi integritatea, dedicate personalului din instituţiile din sistemul de sănătate publică.

Monitorizarea implementării acestui obiectiv specific va fi realizată de către un Grup de lucru dedicat, care se va reuni trimestrial. Procedura de monitorizare va fi detaliată în cadrul Metodologiei de monitorizare a implementării strategiei, aprobată prin Ordin al Ministrului Justiţiei, după consultarea platformelor de cooperare.

Obiectiv specific nr. 4.2. - Creşterea integrităţii, reducerea vulnerabilităţilor şi a riscurilor de corupţie în sistemul naţional de educaţie

1. Abordarea în cadrul disciplinelor ce vizează dezvoltarea şi diversificarea competenţelor sociale şi civice în cadrul învăţământului preuniversitar a tematicilor referitoare la prevenirea victimizării şi discriminării, statul de drept, gestionarea agresivităţii şi prevenirea corupţiei;

2. Aprobarea unui ghid pentru elaborarea codului de etică, adaptat nevoilor specifice, la nivelul unităţilor de învăţământ preuniversitar;

3. Consolidarea publicării standardizate a informaţiilor privind veniturile, cheltuielile, achiziţiile publice, sponsorizările, precum şi activitatea academică de la nivelul unităţilor sistemului de învăţământ de stat/instituţiilor de învăţământ (publicare centralizată/agregată);

4. Extinderea protocolului privind educaţia juridică în şcoli inclusiv pentru mediul universitar;

5. Consolidarea mecanismelor de autorizare/acreditare/certificare a furnizorilor de cursuri anticorupţie din perspectiva calităţii serviciilor, inclusiv prin instituirea unui mecanism de evaluare continuă a calităţii serviciilor şi dezvoltarea unui mecanism de selecţie aleatorie a evaluatorilor ANC prezenţi la examenele de certificare în urma derulării cursurilor cu respectarea obligaţiilor de evitare a conflictelor de interese şi pantouflage-ul între aceştia şi furnizorii de formare;

6. Reglementarea la nivelul legislaţiei primare a situaţiilor care pot genera conflicte de interese sau incompatibilităţi în rândul personalului didactic, precum practicile de tipul meditaţiilor acordate de către personalul didactic elevilor de la propriile clase, participarea la after-school-urile deţinute de către personalul didactic a elevilor de la propriile clase, elaborarea subiectelor de examinare de către personalul didactic pentru elevii de la propriile clase;

7. Creşterea obiectivităţii prin identificarea de soluţii IT în scopul desemnării componenţei formatelor de evaluare din cadrul sistemului de învăţământ (precum ARACIS, ARACIP, CNPEE);

8. Asigurarea corectitudinii evaluărilor cadrelor didactice în conformitate cu obiectivele programelor de studii şi cu normele de integritate prin stabilirea unei proceduri standard de selecţie aleatorie a membrilor comisiilor de evaluare a acestora;

9. Organizarea de cursuri de etică şi integritate, cu accent pe cele destinate cadrelor didactice din învăţământul superior care predau cursuri de etică şi integritate, şi punerea accentului pe aspecte de etică în cursurile de metodologie a cercetării în cadrul învăţământului universitar;

10. Utilizarea de softuri anti-plagiat atât pentru evaluările majore (lucrări de licenţă, disertaţie, teze de doctorat etc.) din învăţământul superior, cât şi pentru evaluările curente din cadrul programelor de studii (de exemplu, eseuri);

11. Uniformizarea aplicării standardelor de integritate prin exercitarea de către Ministerul Educaţiei a unui rol activ de sprijin/îndrumare metodologică a tuturor responsabililor de implementarea SNA din unităţile subordonate sau aflate în coordonarea sa, inclusiv prin elaborarea de proceduri model;

12. Transparentizarea şi standardizarea proceselor de luare a deciziilor în domeniul asigurării calităţii, concomitent cu clarificarea rolurilor instituţiilor publice cu responsabilităţi în domeniu (de exemplu, MEN - ARACIS), astfel încât deciziile din domeniu să fie predictibile şi uşor de urmărit de către beneficiarii lor şi de către societate per ansamblu. De exemplu, transparentizarea modului de stabilire a numărului maxim recomandat de studenţi şcolarizaţi;

13. Evaluarea impactului şi, după caz, revizuirea periodică a instrumentelor de monitorizare, evaluare şi sancţionare a abaterilor de la etica şi integritatea academică.

Monitorizarea implementării acestui obiectiv specific va fi realizată de către un Grup de lucru dedicat, care se va reuni trimestrial. Procedura de monitorizare va fi detaliată în cadrul Metodologiei de monitorizare a implementării strategiei, aprobată prin Ordin al Ministrului Justiţiei, după consultarea platformelor de cooperare.

Obiectiv specific nr. 4.3. - Creşterea integrităţii, reducerea vulnerabilităţilor şi a riscurilor de corupţie în administraţia publică locală

1. Crearea unui cadru unitar de reglementare cu privire la procedurile administrative disponibile la nivelul UAT-urilor, reducând astfel gradul de vulnerabilitate;

2. Digitalizarea procesului de obţinere a autorizaţiilor (în ceea ce priveşte cele cinci proceduri administrative descrise în cadrul Studiului privind analiza procedurilor administrative care sunt cele mai vulnerabile la corupţie) şi minimalizarea interacţiunii dintre funcţionarul public şi cetăţean;

3. Actualizarea anuală a scorului index al integrităţii în cadrul administraţiei publice locale;

4. Realizarea unor proiecte/activităţi în comun cu participarea autorităţilor publice locale şi a reprezentanţilor societăţii civile, având ca obiectiv prevenirea corupţiei, promovarea eticii şi integrităţii;

5. Stabilirea unor condiţii de eligibilitate din perspectiva cadrului de integritate aplicabil pentru APL în vederea accesării fondurilor publice;

6. Transparentizarea procedurilor de alocare de fonduri prin programele naţionale de investiţii şi eficientizarea mecanismelor de colectare şi publicare de date referitoare la implementarea proiectelor finanţate prin program.

Obiectiv specific nr. 4.4. - Creşterea integrităţii, reducerea vulnerabilităţilor şi a riscurilor de corupţie în domeniul achiziţiilor publice

1. Analizarea practicii judiciare în materie de achiziţii publice, analiză utilă pentru unificarea practicii, inclusiv prin promovarea recursurilor în interesul legii (măsură preluată din SNA 2012- 2015);

2. Elaborarea unei hărţi naţionale de risc, care să aibă drept scop identificarea funcţiilor implicate în achiziţii publice care sunt vulnerabile la corupţie, a domeniilor în care achiziţiile publice sunt mai expuse corupţiei şi a etapelor procedurilor de achiziţii publice în care apar indicii de corupţie;

3. Atragerea şi menţinerea în sistem a personalului specializat în achiziţii publice, inclusiv prin consolidarea statutului acestora, profesionalizarea personalului şi asigurarea unui regim de protecţie adecvat împotriva tentativelor de intimidare sau corupere;

4. Elaborarea unor ghiduri pentru achiziţii publice directe şi modele de proceduri pentru procedurile instituţionale exceptate de la Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, cu modificările şi completările ulterioare;

5. Continuarea reformei controlului ex-ante prin creşterea capacităţii personalului implicat în această activitate de a identifica acele elemente care pot afecta intensitatea şi calitatea competiţiei în cadrul procedurilor de atribuire verificate;

6. Încurajarea utilizării unor abordări inovative pentru implicarea societăţii civile în monitorizarea integrităţii achiziţiilor publice;

7. Adăugarea în documentaţia de achiziţii a unor chestionare privind programele de integritate ale ofertanţilor.

Obiectiv specific nr. 4.5. - Creşterea integrităţii, reducerea vulnerabilităţilor şi a riscurilor de corupţie în mediul de afaceri

1. Continuarea demersurilor României de a deveni membru cu drepturi depline al OCDE şi al grupurilor de lucru relevante ale organizaţiei, şi, în special, în Grupul de lucru Anti-mită.

Aceasta presupune, de asemenea, aderarea la Convenţia OCDE privind combaterea mituirii funcţionarilor publici străini în tranzacţiile comerciale internaţionale, adoptată la Paris, la 21 noiembrie 1997, intrată în vigoare la data de 15 februarie 1999 şi punerea în aplicare a acesteia;

2. Reglementarea introducerii funcţiei de conformitate în cadrul întreprinderilor publice şi crearea unui standard ocupaţional adecvat pentru ofiţerii de conformitate;

3. Dezvoltarea unui sistem naţional de monitorizare a conformităţii din perspectiva integrităţii, la nivelul întreprinderilor publice;

4. Consolidarea utilizării planurilor de integritate ca instrumente manageriale pentru promovarea integrităţii organizaţionale în cadrul întreprinderilor publice;

5. Realizarea schimbului de bune practici în implementarea programelor de integritate între mediul privat şi sectorul public;

6. Publicarea în format deschis a indicatorilor economici şi de performanţă (inclusiv a bugetelor şi subvenţiilor primite de la autorităţi publice) pentru întreprinderile la care statul este acţionar, atât prin structuri ale administraţiei publice centrale, cât şi locale;

7. Elaborarea unui studiu privind incidentele de integritate şi a măsurilor de remediere luate în mediul de afaceri din România;

8. Aplicarea standardelor aferente open contracting data;

9. Încurajarea operatorilor privaţi să introducă în contracte clauze anticorupţie, care să permită părţii care nu se află în culpă să denunţe unilateral contractul în cazul în care cealaltă parte este condamnată definitiv pentru corupţie şi să utilizeze chestionare de due diligence pentru evaluarea porgramelor de integritate ale partenerilor de afaceri, pe întreg lanţul de aprovizionare şi distribuţie.

Obiectiv specific nr. 4.6. - Creşterea transparenţei publicităţii politice şi a integrităţii finanţării partidelor politice, precum şi a integrităţii alegerilor şi referendumurilor

1. Includerea unei definiţii a publicităţii politice în Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

2. Creşterea transparenţei informaţiilor privind publicitatea politică online, precum şi persoanele implicate în finanţarea, pregătirea, amplasarea şi distribuţia de publicitate politică, concomitent cu marcarea ca atare a publicităţii politice;

3. Raportarea şi centralizarea electronică a informaţiilor privind finanţarea activităţii curente a partidelor politice, finanţarea campaniilor electorale şi a campaniilor pentru referendum;

4. Asigurarea publicităţii în formate accesibile a surselor de finanţare a activităţii partidelor politice, a campaniilor electorale şi a campaniilor pentru referendum, precum şi a cheltuielilor aferente;

5. Modificarea criteriilor de acordare a subvenţiilor de la bugetul de stat pentru activitatea partidelor politice, în vederea extinderii ariei de acordare a acestora şi în cazul partidelor politice care, deşi nu au obţinut mandate în Parlament sau în consiliile judeţene, beneficiază de un grad de reprezentativitate semnificativ;

6. Formarea continuă a persoanelor care pot deveni membri ai birourilor electorale şi ai oficiilor electorale, a experţilor electorali, precum şi a operatorilor de calculator, cu privire la aspectele de integritate specifice proceselor electorale şi la diminuarea riscurilor de corupţie, precum şi instituirea unui mecanism de evaluare a performanţelor acestora;

7. Reglementarea şi punerea la dispoziţia birourilor electorale şi a oficiilor electorale a unui instrument informatic de verificare a decăderilor şi interdicţiilor privind dreptul de a fi ales şi dreptul de a ocupa o funcţie publică eligibilă;

8. Adoptarea măsurilor necesare pentru operaţionalizarea Reţelei electorale naţionale reglementate de Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente.

Obiectiv specific nr. 4.7. - Creşterea integrităţii, reducerea vulnerabilităţilor şi a riscurilor de corupţie în activitatea membrilor Parlamentului

1. Îmbunătăţirea transparenţei procesului legislativ:

(i) prin dezvoltarea în continuare a regulilor privind dezbaterile, consultările şi audierile publice, incluzând criterii pentru un număr limitat de circumstanţe în care să fie ţinute şedinţe secrete şi asigurarea implementării acestora în practică;

(ii) prin evaluarea practicii existente şi revizuirea în consecinţă a regulilor pentru a asigura publicitatea în timp util a proiectelor legislative, amendamentelor la aceste proiecte, precum şi a agendelor şi rezultatelor şedinţelor comisiilor, şi pentru a asigura termene adecvate pentru depunerea amendamentelor şi

(iii) prin luarea măsurilor corespunzătoare pentru ca procedura de urgenţă să fie aplicată cu titlu de excepţie într-un număr limitat de circumstanţe;

2. Asigurarea existenţei unui mecanism de respectare a Codului de conduită atunci când este necesar;

3. Stabilirea unui set robust de reguli cu privire la cadouri, ospitalitate, favoruri şi alte beneficii pentru parlamentari şi asigurarea că un astfel de sistem este înţeles şi aplicat în mod corespunzător;

4. Introducerea de reguli privind modul în care membrii Parlamentului să interacţioneze cu persoane care desfăşoară activităţi de lobby şi alţi terţi care încearcă să influenţeze procesul legislativ;

5. Analizarea şi îmbunătăţirea sistemului de imunităţi al senatorilor în exerciţiu, inclusiv al acelora care sunt şi actuali sau foşti membri ai Guvernului, inclusiv prin reglementarea unor criterii clare şi obiective privind deciziile de ridicare a imunităţii;

6. Autoritatea parlamentară să înfiinţeze pentru membrii săi (i) un sistem de consiliere prin care parlamentarii să poată solicita sfaturi în materie de integritate şi (ii) să ofere formare specializată şi regulată cu privire la implicaţiile normelor existente şi a celor care vor fi adoptate în materia prezervării integrităţii parlamentarilor, inclusiv viitorul Cod de conduită;

7. Asigurarea unei cooperări interinstituţionale corespunzătoare cu privire la raportarea gradului de implementare a recomandărilor formulate de organismele internaţionale în materia luptei împotriva corupţiei.

Obiectiv specific nr. 4.8. - Creşterea integrităţii, reducerea vulnerabilităţilor şi a riscurilor de corupţie în domeniul protecţiei mediului înconjurător

1. Instruirea personalului din cadrul autorităţilor publice centrale şi locale şi a reprezentanţilor sectorului privat cu privire la aspectele de integritate specifice domeniului mediului înconjurător (inclusiv gestionarea conflictelor de interese în procesul de aplicare a legislaţiei de mediu şi de utilizare a resurselor naturale) şi diminuarea riscurilor de corupţie;

2. Identificarea activităţilor care sunt cele mai vulnerabile la corupţie;

3. Colaborarea cu PÎCCJ, CSM, INM, ME şi MAI în vederea dezvoltării unei curricule pt formarea profesională a practicienilor implicaţi în prevenirea şi combaterea criminalităţii de mediu, care să includă aspecte privind prevenirea şi combaterea faptelor de corupţie asociate (Recomandare 8. GENVAL - ar trebui să ofere mai multe oportunităţi de formare pentru practicienii implicaţi în depistarea şi/sau combaterea infracţiunilor împotriva mediului (de exemplu poliţia, autorităţile vamale, procurori şi judecători);

4. Dezvoltarea/consolidarea parteneriatelor cu organizaţiile non-guvernamentale/sectorul privat ce activează în domeniul protecţiei mediului (GENVAL 10.1.2. 2. statele membre sunt încurajate să elaboreze instrumente eficace de cooperare cu ONG-urile pentru îmbunătăţirea soluţionării plângerilor din domeniul mediului, precum cele stabilite între autorităţile române şi Greenpeace; (a se vedea 5.1.5 şi 5.5).

Obiectiv specific nr. 4.9. - Creşterea integrităţii, reducerea vulnerabilităţilor şi a riscurilor de corupţie în domeniul protejării patrimoniului cultural

1. Adoptarea unui cadru transparent, bazat pe criterii obiective pentru numirea, organizarea şi funcţionarea comisiilor de specialitate;

2. Identificarea situaţiilor care pot genera conflicte de interese pe parcursul emiterii certificatelor, acordurilor, avizelor, autorizaţiilor;

3. Adoptarea unui cod de etică pentru membrii comisiilor de specialitate, precum şi reglementarea obligaţiei membrilor comisiilor de specialitate de a depune declaraţii de interese;

4. Transparentizarea, simplificarea şi informatizarea procesului de emitere a certificatelor, acordurilor, avizelor, autorizaţiilor şi ordinelor de ministru referitoare la obiective de patrimoniu cultural;

5. Întărirea mecanismului de inspecţie şi control cu privire la emiterea certificatelor, acordurilor, avizelor, autorizaţiilor şi ordinelor de ministru referitoare la obiective de patrimoniu cultural;

6. Elaborarea şi implementarea de proceduri operaţionale având conţinut cadru unitar la nivelul serviciilor deconcentrate ale ministerului.

OBIECTIV GENERAL NR. 5 - CONSOLIDAREA PERFORMANŢEI DE COMBATERE A CORUPŢIEI PRIN MIJLOACE PENALE ŞI ADMINISTRATIVE

Obiectiv specific nr. 5.1. - Continuarea progreselor înregistrate în investigarea cu imparţialitate şi în soluţionarea de către instanţe a faptelor de mare corupţie şi la nivel local

1. Efectuarea de investigaţii profesioniste şi imparţiale în cazurile de competenţa DNA;

2. Alocarea unui sediu nou al DNA şi asigurarea resurselor financiare necesare amenajării noului sediu, care să fie adecvat inclusiv din perspectiva structurii de sprijin EPPO şi pentru Serviciul Tehnic, care urmează a fi dezvoltat;

3. Dezvoltarea în continuare a Serviciului Tehnic aferent DNA, inclusiv la nivel teritorial (3 centre zonale, cu personal din cei 90 de ofţieri de poliţie prevăzuţi), pentru a putea îndeplini sarcinile rezultate din aplicarea metodelor speciale de supraveghere tehnică prevăzute de Codul de procedură penală, inclusiv ca o consecinţă a Deciziei CCR nr. 51/2016;

4. Asigurarea resurselor financiare şi umane necesare desfăşurării activităţilor de suport al investigaţiilor în cauze de corupţie la nivel înalt prin alocarea şi bugetarea unui număr suplimentar de 90 de posturi de ofiţeri de poliţie judiciară în cadrul DNA;

5. Crearea unui Compartiment de analiză a datelor de interes operativ rezultate din dosarele instrumentate de DNA;

6. Analiza anuală a datelor rezultate din rechizitoriile întocmite de procurorii DNA şi, respectiv, din hotărârile judecătoreşti definitive pentru identificarea tipologiilor infracţionale;

7. Intensificarea eforturilor de unificare a practicii judiciare în materie de corupţie, inclusiv prin promovarea căilor ordinare de atac şi a recursurilor în interesul legii;

8. Monitorizarea dosarelor penale mai vechi de 1 an de la data sesizării de către conducătorii parchetelor şi stabilirea măsurilor necesare soluţionării acestora;

9. Asigurarea sprijinului financiar şi de infrastructură pentru Structura de sprijin a procurorilor europeni delegaţi în România (inclusiv a celor trei birouri teritoriale);

10. Utilizarea efectivă a mecanismelor legale şi instituţionale de recuperare a creanţelor provenite din infracţiuni;

11. Creşterea capacităţii Poliţiei Române şi Direcţiei Generale Anticorupţie pentru documentarea, investigarea şi cercetarea penală a faptelor de corupţie conform competenţelor, prin specializarea personalului şi asigurarea resurselor materiale şi financiare necesare;

12. Dezvoltarea capacităţii operaţionale a structurilor Poliţiei Române şi Direcţiei Generale Anticorupţiecare desfăşoară activităţi privind protecţia martorilor, constatarea infracţiunilor flagrante, folosirea investigatorilor sub acoperire, colaboratorilor ori informatorilor, respectiv care utilizează metode speciale de supraveghere sau cercetare prevăzute de lege, în cazul infracţiunilor de corupţie;

13. Dotarea tehnică şi asigurarea resurselor finanicare şi umane necesare cadrului operaţional privind preveşirea şi combaterea corupţiei.

Obiectiv specific nr. 5.2. - Asigurarea integrităţii în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice

1. Evaluarea şi actualizarea legislaţiei privind cadrul de integritate, pentru a răspunde recomandărilor mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV) şi mecanismului privind statul de drept (Rule of Law);

2. Consolidarea ANI prin alocarea resurselor financiare şi umane necesare în vederea îndeplinirii atribuţiilor din Legea pentru transpunerea directivei privind protecţia avertizorilor în interes public;

3. Digitalizarea sistemului de declarare a averilor şi intereselor, în vederea automatizării procesului de completare, depunere şi procesare;

4. Organizarea de sesiuni de instruire destinate persoanelor care se află sub incidenţa Legii nr. 176/2010;

5. Elaborarea unui pachet de tip "induction" adresat demnitarilor şi cabinetelor acestora, care să faciliteze integrarea în cadrul administraţiei publice şi Parlamentului României, inclusiv din perspectiva normelor de integritate aplicabile;

6. Proiectarea unei platforme digitale de conştientizare şi prevenire prin care părţile interesate relevante vor putea clarifica, singure, anumite obligaţii care vizează cadrul de integritate, pe care acestea trebuie să le respecte.

Obiectiv specific nr. 5.3. - Prevenirea şi combaterea corupţiei, ca facilitator al activităţii grupurilor de criminalitate organizată

1. Analiza practicii judiciare în materie de corupţie asociată criminalităţii organizate în vederea identificării tipologiilor relevante;

2. Eficientizarea regimului de protecţie a personalului implicat în activităţi de prevenire şi combatere a corupţiei, cu accent pe oficialii care desfăşoară activităţi în legătură cu grupurile de criminalitate organizată;

3. Consolidarea capacităţii organelor de urmărire penală de a identifica situaţiile în care grupurile de criminalitate organizată beneficiază de sprijin din partea unor oficiali;

4. Dezvoltarea unui mecanism care să declanşeze alerte în situaţia în care sistemele informatice ale agenţiilor de aplicare a legii sunt interogate în vederea obţinerii ilegale de informaţii operative;

5. Analiza şi, după caz, revizuirea cadrului legislativ de funcţionare a DGA în vederea alinierii la exigenţele de politică penală generală şi pentru adaptarea capacităţii operaţionale la tendinţa şi dinamica fenomenului de corupţie.

Obiectivul specific 5.4. - Întărirea rolului de coordonare metodologică a Corpului de control al prim-ministrului în domeniul controlului administrativ desfăşurat la nivelul administraţiei publice centrale:

1. Reglementarea funcţiei de coordonare metodologică a structurilor cu atribuţii de control din cadrul ministerelor şi autorităţilor din administraţia publică centrală, cu respectarea independenţei operaţionale a acestora, în vederea creării unui standard de calitate în control, aplicabil la nivelul întregului aparat guvernamental;

2. Consolidarea capacităţii structurilor de control administrativ din administraţia publică centrală de a identifica riscurile şi vulnerabilităţile instituţionale, implicit pe cele ce vizează aspecte de integritate;

3. Organizarea unor sesiuni de pregătire şi perfecţionare a personalului cu atribuţii de control;

4. Dezvoltarea unui mecanism de cooperare între structurile de control administrativ în vederea desfăşurării unor acţiuni de control pluridisciplinare.

Implementarea strategiei se va realiza în limitele strategiilor fiscal-bugetare pentru perioada 2021-2024. Finanţarea se va asigura din bugetele instituţiilor implicate, în limita sumelor aprobate anual pentru această destinaţie. Pentru cazurile în care aceste resurse nu sunt încă acoperite, este important ca fiecare instituţie publică, autoritate publică şi întreprindere publică să îşi revizuiască priorităţile bugetare pentru a asigura reflectarea în bugetele pentru anii 2021-2025 a resurselor minimale.

În vederea îndeplinirii obiectivelor prezentei strategii vor fi avute în vedere şi surse de finanţare alternative celor de la bugetul de stat, precum fondurile structurale aferente perioadei 2021- 2027 sau finanţarea externă oferită de alte organizaţii/state (spre exemplu, Banca Mondială, Mecanismul financiar norvegian, asistenţă bilaterală din partea altor state).

Aplicarea hotărârii de Guvern se va realiza în limitele strategiei fiscal-bugetare în vigoare, precum şi în limita fondurilor aprobate anual cu această destinaţie prin legile bugetare anuale instituţiilor implicate în implementarea Strategiei.

Consolidarea intervenţiei împotriva corupţiei va implica şi analiza şi, după caz, îmbunătăţirea legislaţiei incidente, după cum se menţionează, sau ar putea rezulta indirect în cuprinsul obiectivelor generale şi direcţiilor de acţiune aferente.

Punerea în aplicare a măsurilor preconizate în prezenta strategie va putea implica şi adoptarea de acte administrative cu caracter normativ ale instituţiilor implicate.

H.1. Organisme responsabile cu coordonarea şi monitorizarea implementării strategiei

Implementarea SNA 2021 - 2025 se va realiza sub autoritatea şi în coordonarea ministrului justiţiei, cu raportare către Guvern. MJ va comunica, anual, Parlamentului României, o sinteză a stadiului implementării SNA. În sprijinul procesului de monitorizare se vor menţine platformele de cooperare dezvoltate în cadrul strategiilor anterior, respectiv:

a) platforma autorităţilor independente şi a instituţiilor anticorupţie;

b) platforma administraţiei publice centrale;

c) platforma administraţiei publice locale - coordonată în parteneriat cu MDLPA (care se va ocupa de convocarea acesteia);

d) platforma mediului de afaceri;

e) platforma societăţii civile.

Platformele vor fi convocate semestrial sau ori de câte ori este nevoie. În cadrul platformelor de cooperare, entităţile participante vor prezenta, sintetic, progresele şi dificultăţile înregistrate în implementarea măsurilor prevăzute de SNA 2021-2025 care sunt în sarcina acestora.

Pentru sprijinirea procesului de monitorizare şi de implementare a măsurilor prevăzute de strategie, MJ va asigura secretariatul tehnic al SNA.

H.2. Metodologia de monitorizare a SNA

Obiectivele procesului de monitorizare sunt:

Secretariatul tehnic, cu sprijinul instituţiilor reprezentate la nivelul platformelor, va derula activităţi de monitorizare şi suport instituţional pentru implementarea strategiei care vor include:

În situaţia apariţiei unor circumstanţe excepţionale care relevă posibila aplicare deficitară a cadrului normativ din materia integrităţii sau care au fost cauzate de un incident de integritate, ST SNA va putea iniţia demersurile de organizare a unor misiuni de evaluare tematică ad-hoc. Scopul acestor misiuni ad-hoc este evaluarea modului de implementare de către instituţie a măsurilor de transparenţă instituţională şi de prevenire a corupţiei, din perspectiva contextului excepţional care a reclamat această măsură.

Stadiul implementării strategiei va fi evaluat pe baza unor rapoarte de monitorizare, elaborate anual de către secretariatul tehnic şi vor include evaluări privind stadiul implementării strategiei, deficienţele constatate şi recomandările pentru remediere. Rapoartele elaborate de secretariatul tehnic sunt prezentate în cadrul platformelor. Monitorizarea prin mecanismele şi măsurile propuse mai sus se va completa cu concluziile rapoartelor periodice emise în formatele internaţionale la care România este parte.

Procedurile de monitorizare urmează să fie detaliate în cadrul Metodologiei de monitorizare a implementării strategiei, aprobată prin Ordin al ministrului justiţiei, după consultarea celor cinci platforme de cooperare.

H.3. Evaluarea ex-post a impactului strategiei

Evaluarea ex-post a impactului strategiei va urmări să analizeze modul de folosire a resurselor, realizarea impactului aşteptat şi eficienţa intervenţiilor. Se vor evalua factorii de succes sau de eşec, cât şi sustenabilitatea rezultatelor şi impactului SNA. Pentru o evaluare adecvată a rezultatelor SNA, evaluarea ex-post trebuie realizată după trecerea unui anumit timp de la implementare. În acest scop pot fi contractaţi evaluatori externi.

ANEXA Nr. 2

Seturile de indicatori de performanţă, riscurile asociate obiectivelor şi măsurilor din strategie

ANEXA Nr. 3

Inventarul măsurilor preventive, precum şi indicatorii de evaluare

ANEXA Nr. 4

Standardul general de publicare a informaţiilor de interes public

Secţiuni:

A. Despre noi/Despre instituţie

B. Informaţii de interes public/Interes public

C. Contact

D. Integritatea instituţională

A. Secţiunea "Despre instituţie" / "Despre noi" / "Minister"/ "Prezentare"

1.1. Legislaţie privind organizarea şi funcţionarea instituţiei

1.2. Prezentarea conducerii, cu publicarea CV-urilor aferente pentru demnitarii din conducere

1.2.1. Lista completă a demnitarilor cu funcţii de conducere

1.2.2. Agenda conducerii conform standardelor RUTI

1.3. Organizare

1.3.1. Regulament de organizare şi funcţionare

1.3.2. Organigrama

1.3.3. Lista şi datele de contact ale instituţiilor care funcţionează în subordinea/coordonarea sau sub autoritatea instituţiei + link la pagina web a subordonatei. Dacă subordonata nu are pagină de internet, atunci link-ul trebuie să conducă la o sub-pagină a instituţiei tutelare care să conţină informaţiile pe care ar trebui să le afişeze subordonata. Aceasta este valabil şi pentru instituţiile aflate în coordonare sau sub autoritate, precum şi pentru întreprinderi publice.

1.3.4. Carieră - anunţurile posturilor scoase la concurs

1.4. Programe şi strategii

1.5. Rapoarte şi studii

1.5.1. Rapoarte

1.5.2. Studii

2. Secţiunea informaţii de interes public

2.1. Solicitarea informaţiilor de interes public - această secţiune va cuprinde atât trimiteri la actele normative din domeniu (cu link către http://legislaţie.just.ro) : Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes public, cu modificările şi completările ulterioare, normele de aplicare (H.G. 123/2002), Legea reutilizării informaţiilor din instituţiile publice, precum şi:

- Numele şi prenumele persoanei responsabile de primirea solicitărilor în baza Legii nr. 544/2001 precum şi datele de contact

- Formular pentru solicitare în baza Legii nr. 544/2001

- Modalitatea de contestare a deciziei şi formulare pentru reclamaţii administrative (refuz la solicitare şi lipsa comunicării unui răspuns în termenul legal)

- Lista cu documentele de interes public şi lista cu documentele produse/gestionate de instituţie ce pot fi publicate, conform legii

- Rapoartele anuale de aplicare a Legii nr. 544/2001

2.2. Buletinul informativ al informaţiilor de interes public

2.3. Buget

2.3.1. Bugetul din toate sursele de finanţare şi bugetul structurilor aflate sub autoritatea, în subordinea sau în coordonarea respectivei instituţii

În această secţiune vor fi evidenţiate distinct suma fondurilor europene atrase de fiecare instituţie centrală.

2.3.2. Situaţia plăţilor (execuţie bugetară)

2.3.3. Situaţia drepturilor salariale pe funcţii şi a altor drepturi/beneficii

2.4. Bilanţuri contabile

2.5. Achiziţii publice

2.5.1. Programul anual al achiziţiilor publice

2.5.2. Centralizatorul achiziţiilor publice

2.5.3. Contractele de achiziţie publică de peste 5000 de euro

2.5.4. Documentele privind execuţia contractului: declaraţii de calitate şi conformitate, procese verbale de recepţie, ordine de plată

2.6. Declaraţii de avere şi de interese ale personalului instituţiei publice

2.7. Modelele de cereri/formulare tipizate

2.8. Situaţia anuală a finanţărilor nerambursabile acordate persoanelor fizice sau juridice fără scop patrimonial

3. Secţiunea transparenţă decizională

- Temei: Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, cu modificările şi completările ulterioare.

4. Contact

- Datele de contact ale autorităţii

- Relaţii cu presa: persoană desemnată, date de contact

- Programul de funcţionare al instituţiei

- Program de audienţe, cu precizarea modului de înscriere pentru audienţe şi a datelor de contact pentru înscriere

- Petiţii: adresă de e-mail pentru transmiterea electronică a petiţiilor

A. Secţiunea "Despre noi" / "Despre Instituţie" / "Prezentare"

B. Secţiunea "Informaţii de interes public" / "Interes public"

Centralizatorul achiziţiilor publice - situaţia executării contractelor de achiziţii publice va fi actualizată trimestrial

C. Secţiunea "Contact"

Contact

1. Datele de contact ale autorităţii: denumire, sediu, numere de telefon/fax, adrese e-mail, adresă pagină de internet. (Art. 5 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 544/2001).

2. Programul de funcţionare al instituţiei. (Art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 544/2001).

3. Audienţe: Program de audienţe (Art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001), cu precizarea modului de înscriere pentru audienţe şi a datelor de contact pentru înscriere.

4. Petiţii: adresă de e-mail pentru transmiterea petiţiilor (art. 6 alin. (1) O.G. nr. 27/2002 privind organizarea unui compartiment distinct pentru relaţii cu publicul, încadrat cu personalul necesar, care va avea pregătirea corespunzătoare şi care va primi, va înregistra şi se va îngriji de rezolvarea petiţiilor) şi formular electronic pentru petiţii.

5. Nume şi prenume ale funcţionarilor publici responsabili pentru accesul la informaţii de interes public precum şi datele lor de contact (adresă de e-mail, telefon). (Art. 5 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2001)

D. Integritatea instituţională

1. Cod etic/deontologic/de conduită

2. Lista cuprinzând cadourile primite, potrivit Legii nr. 251/2004 şi destinaţia acestora;

3. Mecanismul de raportare a încălcărilor legii;

4. Declaraţia privind asumarea unei agende de integritate organizaţională;

5. Planul de integritate al instituţiei;

6. Un raport narativ referitor la stadiul implementării măsurilor atât în prevăzute în SNA, cât şi în planul de integritate ce revin în sarcina fiecărei instituţii;

7. Situaţia incidentelor de integritate, precum şi o prezentare succintă a măsurilor adoptate pentru remedierea aspectelor care au favorizat producerea incidentului;

8. Studii/cercetări/ghiduri/materiale informative relevante.

ANEXA Nr. 5

STANDARDUL DE PUBLICARE A INFORMAŢIILOR DE INTERES PUBLIC PRIVIND îNTREPRINDERILE PUBLICE

Pe lângă informaţiile de interes public prevăzute în Anexa nr. 4, întreprinderile publice vor lua măsurile necesare pentru publicarea pe propriul website a următoarelor date şi informaţii (inclusiv în format deschis, acolo unde este posibil):

1. Componenţa Consiliului de Administrare (CA) si a directorilor, inclusiv:

a. numele fiecărui membru al CA/directorilor;

b. CV-ul fiecărui membru al CA si a directorilor;

c. precizarea datei de la care sunt membri ai CA/directori;

d. afilierea politică a fiecărui membru/director;

e. declaraţiile de avere şi de interese ale fiecărui membru al CA/director de pe întreaga durată a mandatului;

f. remuneraţia fiecărui membru al CA/director(inclusiv cu sporuri, bonusuri sau alte beneficii);

g. statutul lor (interimari sau finali).

2. Procedura prin care s-a făcut selecţia membrilor Consiliului de Administrare şi a Directorului General, precum şi revocările din funcţiile respective în ultimii 3 ani şi motivele revocărilor;

3. Scrisoarea de aşteptări;

4. Contractul de mandat;

5. Publicarea bugetului pentru investiţii în fiecare dintre ultimii 3 ani financiari;

6. Publicarea cheltuielilor totale cu personalul în ultimii 3 ani (inclusiv salarii, sporuri, bonusuri, training-uri sau formare profesională, decontări şi alte beneficii);

7. Publicarea datoriilor companiei către bugetul de stat, către instituţii de creditare şi către parteneri comerciali, cu menţiunea pentru fiecare categorie cât la sută este reprezentat de restanţe de plată;

8. Valoarea subvenţiei operaţionale primite de la bugetul de stat;

9. Detalierea serviciilor sau bunurilor produse de întreprindere in interes public;

10. Menţionarea obiectivului de politica publica a întreprinderii;

11. Detalierea situaţiilor de risc/analiza de risc din domeniul de activitate al întreprinderii;

12. Planul de integritate al întreprinderii (dezvoltat în concordanţă cu Ghidul de bună practică al OCDE privind controlul intern, etica şi conformitatea) şi mecanismul de raportare de către avertizorii în interes public a încălcărilor legii;

13. Publicarea raportului de audit extern;

14. Publicarea raportului anual agregat pe pagina web a întreprinderii.

Publicarea informaţiilor prevăzute în prezenta anexă se va realiza într-o secţiune distinctă de pe pagina de internet a respectivei întreprinderi publice. În situaţia în care întreprinderea nu deţine o pagina de internet dedicată, aceste informaţii vor fi publicate pe pagina de internet a autorităţii tutelare.